Aura Joldoș are o experiență de peste 21 de ani în antreprenoriat și este un exemplu de perseverență, adaptabilitate și leadership. Parcursul său profesional a fost marcat de provocări, reușite și lecții de viață. Toate însă au contribuit la formarea unui lider care pune oamenii și valorile în centrul afacerilor sale.

Pentru Aura Joldoș, succesul nu este doar despre rezultate financiare, ci despre crearea unui mediu în care echipele cresc, se dezvoltă și își ating potențialul maxim. În plus, Aura are viziune foarte clară asupra dezvoltării personale și profesionale. De altfel, ea și-a dedicat timp prețios sprijinirii altor antreprenori în formarea unor echipe puternice și motivate.

Astăzi, Aura conduce un business de succes, dar și inspiră și susține liderii care vor să își transforme echipele și să creeze organizații sănătoase, bazate pe încredere și performanță.

Descoperiți în interviul ce urmează povestea și viziunea ei:

Crina Dobocan: Cum ai defini succesul, atât în carieră, cât și în viața personală?

Aura Joldoș: Succesul, din perspectiva mea, nu este doar despre reușită, ci despre capacitatea de a te ridica după un eșec și de a merge mai departe fără să renunți. Cred că adevărata valoare a succesului devine vizibilă doar în contrast cu eșecul – așa cum nu ai putea înțelege noaptea fără să fi trăit ziua.

În antreprenoriat, succesul nu se măsoară doar în rezultate financiare, ci în clienți mulțumiți, echipe motivate și valori și principii solide. Când acestea sunt la bază, vin și satisfacțiile materiale.

În 21 de ani de experiență, am învățat că antreprenoriatul este un drum presărat atât cu victorii, cât și cu momente dificile. Îmi place să-l compar cu un EKG – dacă linia este dreaptă, înseamnă că nu mai e viață. La fel este și în business: urcușurile și coborâșurile sunt inevitabile, iar adaptabilitatea și perseverența sunt cheia supraviețuirii și a succesului.

În plan personal, succesul pentru mine înseamnă o relație de 25 de ani de căsnicie – o călătorie cu provocări, dar și cu multe momente frumoase. Faptul că ne pregătim să sărbătorim nunta de argint este, pentru mine, o realizare cu adevărat valoroasă.

C.D.: Care a fost momentul în care ai simțit cu adevărat că ai reușit?

A.J.: Momentul în care am simțit cu adevărat că am reușit a fost acela în care m-am descoperit pe mine însămi, când mi-am dat voie să îmi recunosc atât calitățile, cât și imperfecțiunile, și să le îmbrățișez pe ambele. Cred că adevărata reușită vine atunci când înțelegi că ai un rol important în lume, că nu ești aici întâmplător, ci ai o misiune de îndeplinit.

Succesul nu înseamnă doar realizări materiale sau profesionale, ci și conștientizarea fiecărei zile ca pe un dar. Când te trezești dimineața și îți vezi familia sănătoasă, când îți dai seama că ai încă o zi în care poți face o diferență – atât în viața ta, cât și în a celorlalți – atunci simți cu adevărat că ai reușit. Și astfel de momente le putem găsi zilnic, dacă alegem să trăim conștient și nu pe pilot automat.

Poate suna simplu, dar un exercițiu atât de mic, precum a te privi în oglindă dimineața și a-ți mulțumi, sau a privi pe fereastră căutând un detaliu care îți face ziua mai frumoasă, poate schimba perspectiva asupra succesului. Totuși, această conștientizare nu vine mereu ușor. Personal, am ales să am alături un mentor în dezvoltare emoțională, Zoltan Veres, care m-a ghidat să găsesc „butonul” ce oprește pilotul automat. Îl recomand cu drag, pentru că m-a ajutat să descopăr că adevărata reușită este, în primul rând, o stare interioară.

C.D.: Cum ai ales domeniul în care activezi și ce te-a motivat să îți începi propria afacere?

A.J.: E oarecum amuzant, dar adevărul este că nu eu am ales domeniul în care activez de 21 de ani… mai degrabă, eșecurile m-au condus spre el. În urmă cu 24 de ani, terminam Facultatea de Drept și încercam să îmi construiesc o carieră în domeniu, dând examene la Poliția de Frontieră, la Primărie și la Magistratură – toate fără succes. După doi ani de încercări eșuate, eu și soțul meu am decis să ne îndreptăm spre domeniul lui de activitate.

Dar până să ajungem acolo, soțul meu mi-a făcut o „surpriză” – a investit banii de nuntă într-un chioșc-plăcintărie! Poți să-ți imaginezi câtă experiență aveam eu, atât în vânzări, cât și în făcut plăcinte… 😊 Totuși, pentru că îmi uram jobul de atunci, mi-am dat demisia și am intrat în lumea antreprenoriatului, învățând, din prima linie, ce înseamnă business-ul, clienții și… țepele. A fost o experiență intensă, dar una care m-a format și pentru care sunt recunoscătoare.

În 2004, am decis să pornim împreună o afacere în domeniul soțului meu, iar 21 de ani mai târziu, suntem în continuare aici.

Ce m-a motivat să încep o nouă afacere? Descoperirea dezvoltării personale în pandemie. Am fost fascinată de cât de mult poate influența acest domeniu atât viața personală, cât și profesională. Am aplicat ceea ce am învățat în echipa mea și am văzut transformări incredibile. Mi-am dat seama că pot ajuta și alte firme să-și dezvolte echipele și să își crească performanța. Majoritatea antreprenorilor se plâng de angajați, dar realitatea este că, dacă liderul își schimbă mentalitatea și devine un model de urmat, echipa se poate dezvolta extraordinar. Asta am făcut eu cu echipa mea, iar acum, după 21 de ani, am cea mai implicată și performantă echipă de până acum. Și tocmai acest lucru mă motivează să continui și în această direcție.

C.D.: Ce obstacole ai întâlnit pe parcurs și cum ai reușit să le depășești?

A.J.: De regulă, cel mai mare obstacol pe care l-am întâlnit nu a fost unul exterior, ci interior – lipsa de încredere în forțele proprii. De fiecare dată când am eșuat, mi-am spus că nu sunt suficient de bună sau că nu am făcut suficient de mult. Aceste gânduri m-au făcut, de multe ori, să renunț înainte să-mi dau o șansă reală.

Până când am realizat că trăiam într-o stare de victimizare continuă. Am înțeles că, de fapt, îmi cream singură bariere și că, uneori, parcă îmi doream să nu reușesc doar ca să am motive să mă plâng că nu pot, că nu sunt capabilă… iar în mintea mea, vina era mereu a altcuiva.

Depășirea acestui obstacol nu a fost un proces ușor, dar cheia a fost dezvoltarea emoțională. Am învățat să mă observ, să-mi schimb perspectiva și să înțeleg cum propriile gânduri îmi influențează realitatea. Pentru că, dacă nu conștientizăm acest mecanism al autosabotării, riscăm să ne blocăm singuri într-un cerc vicios. Odată ce am făcut acest pas, am reușit să mă ridic și să-mi construiesc un drum bazat pe încredere, nu pe frică.

C.D.: Dacă ai putea să te întorci în timp, ce sfat i-ai da versiunii tale mai tinere?

A.J.: Nu aș schimba nimic din trecut, chiar dacă nu a fost mereu ușor. De fapt, sunt recunoscătoare pentru fiecare experiență, pentru că fără acele momente – bune sau dificile – nu aș fi devenit persoana care sunt astăzi. Fiecare eșec, fiecare încercare și fiecare lecție m-au ajutat să cresc, să mă descopăr și să îmi construiesc drumul cu mai multă claritate și încredere.

Dacă ar fi totuși să îi dau un sfat versiunii mele mai tinere, i-aș spune să aibă mai multă încredere în ea însăși, să nu se mai teamă de eșec și să îmbrățișeze fiecare provocare ca pe o oportunitate de învățare. I-aș spune că nu trebuie să aștepte validarea din exterior, că are deja în ea tot ce îi trebuie pentru a reuși – doar trebuie să creadă și să meargă mai departe, indiferent de obstacole.

C.D.: A fost vreun moment în care ai fost pe punctul de a renunța? Cum ai găsit puterea să mergi mai departe?

A.J. : Am fost pe punctul de a renunța de multe ori. De fapt, în trecut, chiar am renunțat de mai multe ori, pentru că trăiam într-o stare permanentă de victimizare. Îmi spuneam că nu sunt suficient de bună, că nu am ce-mi trebuie pentru a reuși, iar de fiecare dată când întâmpinam un obstacol, îl vedeam ca pe un motiv să mă opresc.

Dar în ultimii ani, mi-am dat voie să încerc. Și da, au fost momente în care am eșuat, dar nu regret niciunul dintre ele, pentru că din fiecare am învățat ceva. Și crede-mă, eșecul este un profesor excelent! Ceea ce contează cu adevărat este să mergi mai departe, să ai curajul să încerci din nou dacă simți că este drumul potrivit, sau să mulțumești eșecului dacă îți dai seama că nu era pentru tine. Asta nu ai cum să știi de la început, ci doar pe parcurs.

Exact asta fac acum cu noua mea afacere: încerc. Nu știu sigur dacă va merge, dar știu că sunt dispusă să dau 100%, să mă implic cu toată energia mea și să pun suflet în ceea ce fac. Rezultatele vor veni în timp, dar pentru mine este mai important să încerc decât să rămân cu regretul că nu am avut curajul să o fac.

Același lucru îi învăț și pe copiii mei: mai bine să încerci și să riști să eșuezi, decât să trăiești cu regretul că nu ai avut curajul să faci acel pas. Pentru mine, regretul de a nu fi încercat este mult mai greu de dus decât un eșec.

C.D.: Povestește-ne despre o decizie dificilă pe care a trebuit să o iei și impactul pe care l-a avut asupra ta și afacerii tale?

A.J.: Una dintre cele mai dificile decizii pe care a trebuit să o iau a fost să învăț să deleg din responsabilitățile mele în afacerea pe care o conduc de 21 de ani, pentru a-mi face timp pentru noua mea afacere. A fost extrem de greu, pentru că, fiind perfecționistă, simțeam că, dacă nu sunt eu acolo să verific fiecare detaliu, lucrurile nu vor merge așa cum trebuie.

Prima mea încercare de a delega a fost un eșec total. Nu eram pregătită să aleg persoana potrivită și, mai ales, nu eram pregătită să las pe altcineva să preia din sarcinile mele. Însă, odată ce am început să lucrez constant la dezvoltarea mea, am început să văd lucrurile diferit. Am înțeles că și alții pot face treaba la fel de bine ca mine – chiar dacă nu exact în același mod. Unul dintre mentorii mei m-a învățat un principiu esențial: dacă cineva poate face un lucru măcar 70% la fel de bine cum l-ai face tu, atunci este persoana potrivită.

În timp, mi-am dat seama că perfecționismul este, de fapt, o formă de autosabotare. Nimeni, nici măcar eu, nu poate face lucrurile perfect. Așa că am învățat să mă concentrez pe ceea ce este cu adevărat important și să nu mai pierd timp făcând lucruri pe care le pot face și alții. Această schimbare de mentalitate mi-a permis să îmi eliberez agenda și să mă dedic dezvoltării noii mele afaceri, fără să o neglijez pe cea existentă.

Dezvoltarea personală, cursurile de antreprenoriat și cele de dezvoltare emoțională au avut un rol esențial în această transformare. Fără ele, probabil că aș fi rămas blocată în vechiul meu tipar, crezând că trebuie să fac totul singură. Acum, însă, știu că un lider eficient nu este acela care face totul, ci acela care știe să își construiască o echipă puternică și de încredere.

C.D.: Există o persoană sau o experiență care te-a inspirat și ți-a schimbat viziunea asupra succesului?

A.J.: De-a lungul timpului, au fost mai multe persoane care m-au inspirat și care mi-au influențat viziunea asupra succesului.

În primul rând, mama mea, care mi-a fost un model feminin puternic și de la care am învățat să lupt pentru a fi respectată ca femeie. Apoi, soțul meu, care a fost primul meu mentor în antreprenoriat – eu a trebuit să învăț acest domeniu, în timp ce el avea spiritul antreprenorial în mod natural.

Și copiii mei mi-au fost mentori în felul lor. De la Alex am învățat perseverența și dorința de a fi cel mai bun – a fost premiant și, chiar și atunci când îi spuneam să mai lase ritmul, el își dorea mereu mai mult. Patrick, pe de altă parte, este un adevărat maestru al negocierii, și am avut multe lecții valoroase de învățat de la el! 😊

Pe partea emoțională, în ultimii doi ani, mentorul meu a fost Zoltan Veres, iar pe partea de business, Lorand Soares Szasz. În plus, mă inspir constant de la oameni, precum: John Maxwell, Tony Robbins, Joe Dispenza, Gary Chapman, Sorin Popa și mulți alții, pe care îi urmăresc și de la care învăț zi de zi.

Când vine vorba de experiențe definitorii, unul dintre primele mele succese de care sunt cu adevărat mândră este faptul că mi-am luat licența în Drept cu nota maximă la toate cele trei probe. A fost un moment important pentru mine, mai ales că, în timpul facultății, mă consideram un student slab spre mediocru. Nu pentru că nu învățam, ci pentru că nu înțelegeam ceea ce învățam și nu aveam pe cine să întreb sau cu cine să mă sfătuiesc.

Adică, gândește-te, că sunt singura din familia mea care a terminat liceul… ce să mai vorbim de facultate și master… pe cine să întreb cum stă treaba cu izvorul juridic sau normele juridice?…)))

Nu aveam pe cine să întreb cum funcționează aceste lucruri, dar am perseverat, iar în final, am reușit să obțin rezultate la care nici nu visam. Acesta a fost un moment care mi-a demonstrat că, indiferent de obstacole, succesul vine atunci când îți dai voie să crezi în tine și în capacitatea ta de a reuși.

C.D.: Ce înseamnă pentru tine leadership-ul și cum îți motivezi echipa?

A.J: Pentru mine, leadership-ul înseamnă mai mult decât a conduce o echipă – înseamnă a inspira, a sprijini și a crea un mediu în care oamenii pot crește și se pot dezvolta. Cred cu tărie că un lider adevărat nu doar dă directive, ci îi ajută pe cei din jur să își descopere potențialul, să își depășească limitele și să devină cea mai bună versiune a lor.

Cum îmi motivez echipa?
Prin educație, dezvoltare continuă și prin faptul că le împărtășesc din experiențele și cunoștințele mele. Particip constant la cursuri de dezvoltare personală și de business, iar de fiecare dată când mă întorc, le fac un rezumat aplicat – nu doar ce am învățat, ci și cum putem folosi acele informații în business și în viața de zi cu zi.

În plus, organizăm săptămânal ședințe de dezvoltare personală, unde discutăm despre valori, despre punctele forte ale fiecăruia, despre încredere, respect și stimă de sine și despre modul în care fiecare dintre noi poate contribui mai eficient la echipă. Scopul meu este ca fiecare membru al echipei să își conștientizeze valoarea, să își dezvolte stima de sine și să aibă încredere în propriile abilități.

Un alt aspect esențial al leadership-ului pentru mine este a oferi încredere și autonomie. Am învățat că, dacă vrei ca echipa ta să crească, trebuie să le permiți oamenilor să ia decizii, să își asume responsabilități și să învețe din propriile experiențe. Delegarea este un element cheieal unei echipe motivate și implicate.

În esență, cred că un lider adevărat nu trebuie să fie cel mai deștept sau cel mai priceput din echipă, ci cel care creează un mediu în care fiecare poate excela. De aceea, investesc în dezvoltarea oamenilor mei, pentru că știu că succesul meu, ca lider, este direct proporțional cu succesul echipei mele.

C.D.: Care sunt valorile care te ghidează în tot ceea ce faci?

A.J.: Valorile care mă ghidează în tot ceea ce fac sunt cele care definesc cine sunt și cum aleg să îmi trăiesc viața, atât personal, cât și profesional.

• Dezvoltarea și cunoașterea – Cred cu tărie în învățarea continuă și în evoluție. Mereu caut să mă îmbunătățesc, să descopăr lucruri noi și să împărtășesc ceea ce învăț cu cei din jurul meu.
• Îngrijirea personală – Atât la nivel fizic, cât și emoțional. Consider că, pentru a fi bine cu ceilalți, trebuie mai întâi să fii bine cu tine însuți.
• Familia – Este nucleul vieții mele și sursa principală de motivație. Pentru mine, succesul nu înseamnă doar realizări profesionale, ci și echilibrul și armonia în familie.
• Banii – Nu ca scop în sine, ci ca un instrument care îți oferă libertate și posibilitatea de a contribui la o viață mai bună pentru tine și pentru cei din jur.
• Corectitudinea și loialitatea – Sunt fundamentale în orice relație, fie că vorbim despre afaceri sau despre viața personală. Cred în respectarea principiilor și în faptul că integritatea este cheia relațiilor de încredere.
• Moștenirea – Nu în sens material, ci ca impact asupra oamenilor. Îmi doresc ca prin ceea ce fac să las ceva valoros în urmă – fie că este vorba de echipele pe care le formez, de oamenii pe care îi ajut sau de lecțiile pe care le transmit mai departe.

Aceste valori sunt cele care mă definesc și mă ghidează în fiecare decizie pe care o iau, indiferent de domeniu.

C.D.: Cum reușești să îmbini cariera cu viața personală? Ai un ritual sau un obicei care te ajută să menții echilibrul?

A.J.: Reușesc să îmbin cariera cu viața personală datorită calității mele supreme – organizarea. Sunt extrem de organizată, iar acest lucru îmi permite să îmi gestionez eficient timpul și să reușesc să fac tot ceea ce îmi propun.

Însă, ca orice trăsătură puternică, și organizarea poate deveni uneori o sabie cu două tăișuri. Am tendința de a fi foarte rigidă cu programul meu, ceea ce poate duce la pierderea unor momente spontane sau a unor oportunități care nu se încadrează în planul stabilit. De aceea, în prezent lucrez la a deveni mai flexibilă și a accepta că viața nu poate fi mereu planificată la minut. Uneori, cele mai frumoase experiențe vin atunci când îți permiți să te abați puțin de la program.

Ceea ce mă ajută să mențin echilibrul este stabilirea clară a priorităților și crearea unor rutine care îmi susțin energia și focusul. Încerc să îmi delimitez cât mai bine timpul de muncă de cel personal, astfel încât să fiu prezentă atât în business, cât și alături de familie. În plus, am învățat că echilibrul nu înseamnă să le faci pe toate perfect, ci să știi când să spui „stop” și să îți permiți să te bucuri de ceea ce contează cu adevărat.

C.D.: Ce înseamnă pentru tine feminitatea în business și cum îți influențează stilul de leadership?

A.J.: Pentru mine, feminitatea în business nu înseamnă doar eleganță sau delicatețe, ci mai ales puterea de a conduce cuintuiție, empatie și echilibru. Într-adevăr, business-ul este adesea dominat de energie masculină – structura, strategia, acțiunea și deciziile rapide sunt esențiale pentru succes. Însă, cred că adevărata forță vine din armonizarea celor două energii – masculină și feminină.

Energia masculină mă ajută să fiu hotărâtă, strategică și orientată spre rezultate, însă energia feminină îmi permite să conduc cu intuiție, grijă față de oameni și capacitatea de a crea conexiuni autentice. Stilul meu de leadership se bazează pe un echilibru între fermitate și empatie – sunt clară în așteptări, dar în același timp îmi pasă de echipă și îi susțin în dezvoltarea lor.

Un aspect esențial al feminității în leadership este abilitatea de a asculta și de a înțelege nevoile echipei. Oamenii nu sunt doar cifre, roluri și sarcini, ci au emoții, aspirații și provocări personale. De aceea, îmi place să creez un mediu de lucru bazat pe încredere, respect și colaborare, unde fiecare se simte valorizat și motivat să își aducă contribuția.

Într-un mediu în care energia masculină domină, consider că feminitatea autentică este un atu, nu o slăbiciune. Nu trebuie să devii „mai dură” pentru a reuși – poți fi un lider puternic rămânând autentică, ghidând cu claritate, dar și cu empatie. Această combinație face diferența și creează echipe loiale și implicate.

C.D.: Ce ai învățat despre tine de-a lungul acestui parcurs?

A.J.: De-a lungul acestui parcurs, am învățat că noi, oamenii, avem un potențial nelimitat, însă, de cele mai multe ori, nu reușim să îl valorificăm din cauza fricilor noastre. Frica de eșec, frica de a nu fi suficient de buni sau de a nu face suficient de mult ne blochează și ne împiedică să vedem cât de capabili suntem, de fapt.

Am realizat că și eu am un potențial imens, iar atunci când aleg să îmi depășesc temerile și să merg înainte, descopăr că pot realiza lucruri extraordinare – atât pentru mine, cât și pentru cei din jurul meu. Cea mai mare lecție a fost să învăț că nu trebuie să aștept perfecțiunea pentru a acționa. Cu fiecare pas pe care îl fac înainte, cu fiecare provocare acceptată, cresc, învăț și devin mai încrezătoare în propriile mele forțe.

Astăzi, știu că limitele nu sunt reale, ci sunt doar bariere mentale pe care noi ni le impunem, iar succesul vine atunci când alegem să ne înfruntăm fricile și să ne dăm voie să creștem.

C.D.: Ai inițiat campania umanitară „Fii și tu Moș Crăciun pentru o zi!” . Ce te-a inspirat să începi acest proiect și cum a evoluat de-a lungul anilor?

A.J.: Campania „Fii și tu Moș Crăciun pentru o zi!” este parte din sufletul meu. A început dintr-o combinație de dezamăgire și empatie profundă. Dezamăgirea a venit după ce am donat pentru o campanie umanitară națională și am realizat că nu era atât de transparentă cum mi-aș fi dorit. Empatia, însă, vine din copilăria mea – știu ce înseamnă să nu ai multe și câtă bucurie poate aduce un simplu sac cu haine, chiar dacă nu sunt noi sau frumos ambalate.

După acea experiență din 2013, am decis împreună cu echipa mea că vom crea propria noastră campanie, una bazată pe transparență, grijă și respect pentru copii. Așa că, în 2014, am început timid, cerând ajutor pentru 50 de copii. Însă, datorită generozității oamenilor, am reușit să strângem cadouri pentru 200! De atunci, campania a crescut de la an la an.

Cel mai impresionant moment a fost în 2020, în plină pandemie, când am reușit să aducem cadouri pentru 900 de copii. An de an, împreună cu oamenii minunați care ne sunt alături, reușim să facem fericiți între 200 și 500 de copii.

Pentru mine și pentru echipa mea de la Roexpertcad, această campanie a devenit o tradiție de suflet. Decembrie este luna în care ne dedicăm acestei misiuni, pentru că generozitatea și impactul asupra comunității sunt valori esențiale nu doar pentru mine, ci și pentru echipa mea. Aceasta este zeciuala noastră, modul prin care alegem să dăruim înapoi și să facem o diferență reală în viața celor care au nevoie.

C.D.: Cum reușești să îmbini rolul de CEO al Roexpertcad cu activitățile caritabile pe care le desfășori?

A.J.: Reușesc să îmbin rolul de CEO al Roexpertcad cu activitățile caritabile prin organizare eficientă, dăruire, generozitate și multă implicare, nu doar a mea, ci și a echipei mele și mai ales a oamenilor extraodinari care donează în fiecare an. Însă, ceea ce face cu adevărat posibilă această îmbinare nu sunt doar eforturile noastre comune, ci și sistemul pe care l-am construit de-a lungul timpului.

Partea extraordinară a acestor acțiuni nu este doar faptul că ajutăm copiii aflați în nevoie, ci și că reușim să mobilizăm o mulțime de oameni dornici să ofere ajutor. Noi suntem doar liantul dintre cei care au nevoie și cei care vor să dăruiască. Este incredibil să vezi cât de multă bunătate și iubire există în oameni atunci când li se oferă oportunitatea de a face o diferență.

De aceea, campaniile caritabile pe care le organizăm nu sunt doar despre a dărui cadouri, ci despre a crea o comunitate de oameni care cred în bine. Prin acest echilibru între business și implicare socială, am învățat că succesul nu se măsoară doar în rezultate financiare, ci și în impactul pe care îl avem asupra celor din jur. Și așa cum îmi place mie să spun, am o chipă mică, DAR cu cu suflet mare!!!

C.D.: Ce sfat ai pentru femeile care visează să își construiască propriul business, dar se tem de eșec?

A.J.: Sfatul meu este să încerce, chiar dacă le este frică. Mai bine să îți asumi riscul de a eșua decât să trăiești cu regretul că nu ai avut curajul să încerci. Dacă încerci, ai două posibilități: fie reușești, fie înveți și devii mai puternică. Dar dacă nu faci nimic, ai pierdut deja din start.

Însă, mai mult decât orice, cred că inteligența emoțională este esențială pentru succesul în antreprenoriat. Noi, femeile, avem adesea tendința de a ne îndoi de noi, de a simți că nu suntem „suficient de bune” sau că trebuie să fim perfecte ca să reușim. Însă perfecțiunea este o capcană, iar frica de eșec este doar un obstacol mental.

Adevărata putere vine din autocunoaștere, încredere și curajul de a merge mai departe, chiar și atunci când lucrurile nu ies așa cum ne dorim. Înainte să încerci să îți construiești un business, încearcă să îți crești inteligența emoțională. Business-ul tău va crește exact în măsura în care crești tu ca om și ca lider.

Nu trebuie să aștepți momentul perfect sau să știi totul înainte să începi. Fă primul pas, ai încredere în tine și învață pe parcurs. Eșecurile nu sunt obstacole, ci lecții care te vor ajuta să devii mai puternică. Iar cea mai mare greșeală pe care o poți face este să nu încerci deloc.

C.D.: Dacă ai putea lăsa un singur mesaj femeilor care vor să reușească, care ar fi acesta?

Aveți încredere în voi și urmați-vă intuiția. Nu așteptați momentul perfect și nu vă lăsați descurajate de cei care spun că nu merită să încercați. Frica și îndoiala sunt normale, dar nu trebuie să le lăsați să vă oprească.

Dați-vă voie să încercați, să greșiți, să învățați și să creșteți. Succesul nu vine din perfecțiune, ci din curajul de a face primul pas și de a continua, indiferent de obstacole.

Și, cel mai important, nu lăsați opiniile celorlalți să vă definească drumul. Dacă cineva vă spune că nu are rost, că nu o să reușiți, amintiți-vă că aceasta este frustrarea lor, nu realitatea voastră. Singura persoană care poate decide ce este posibil pentru voi… sunteți voi!

Crina Dobocan