Azi am o temă… de gândire: insulele ecologice!

La Oradea, orașul ăla cu centuri, cu pasaje, cu betoane impecabile, ordinea, curățenia, colectarea selectivă sunt în înaltele sfere ale exigenței.

Am trecut de la țarcurile pentru pubele dotate cu panouri solare, camere de luat vederi și acces cu cartelă la ceva și mai și: insulele ecologice.

Scop nobil (conform www.oradea.ro):
„Principalele avantaje ale acestor insule ecologice digitalizate sunt:

• Aspect urban modern și reducerea mirosurilor;
• Împiedicarea accesului neautorizat;
• Reducerea contaminării fracțiilor de deșeuri reciclabile;
• Golirea eficientă de către operatorul de salubrizare (modulele sunt dotate cu senzori de umplere) și reducerea poluării.„

Pare o utopie. Sau este doar un „tun” pe bani mulți?

Omul simplu, cetățeanul, locuitorul urbei, chiar nu poate colecta selectiv? Chiar nu poate să arunce gunoiul în locul destinat?

Sau pubelele sunt subdimensionate = investiție minimă? Sau golirea lor nu se face destul de des = cheltuieli puține?

Să nu uităm că utilizarea se face cu cartelă personală –> cine folosește mai mult, plătește mai mult. Normal, ați zice. Asa arată normalitatea?

(experimentul insula Oradea, 23.12.2024)
Claudiu Szabo