Astăzi, 12 octombrie, Oradea își sărbătorește ziua – o dată cu o dublă semnificație pentru istoria românilor. La manifestările organizate cu acest prilej a luat parte și premierul Ilie Bolojan.

În 1918, în casa avocatului Aurel Lazăr din Oradea, fruntașii românilor din Transilvania au redactat Declarația de autodeterminare, un act care a deschis drumul spre Marea Unire de la 1 Decembrie.

Tot într-o zi de 12 octombrie, dar în 1944, orașul a fost eliberat de trupele române, revenind la administrația românească după patru ani de ocupație horthystă.

Ceremonia dedicată acestor momente a avut loc în Piața Unirii, în prezența primarului Florin Birta și a premierului Ilie Bolojan.

În discursul său, premierul a vorbit despre curajul și responsabilitatea care trebuie să definească și prezentul.

„Fără decizii corecte, fără eroii noștri, n-am fi fost astăzi România care suntem. Dar ziua de astăzi, nu este doar una a respectului față de acești eroi și față de oamenii care au făcut istorie pentru țara noastră, ci este și o zi de reflecție. Dacă totul ar fi mers întotdeauna bine, probabil că am fi fost astăzi într-un alt loc, într-o altă stare. De-a lungul istoriei trecute sau mai recente, probabil că am fi fost în altă parte.
Trebuie însă să recunoaștem că, dincolo de ceea ce au hotărât alții pentru noi, și din interior ne-am făcut câteodată rău, că uneori, la lașitatea, ne-a făcut rău, că uneori deciziile greșite ne-au făcut rău. Hoția ne-a făcut rău. Aceștia sunt adevărații noștri dușmani, nu alții. Pe mine nu mă îngrijorează lucrurile care nu depind de noi; mă îngrijorează cele care depind de noi și, uneori, nu le facem.
Mă îngrijorează lipsa de responsabilitate, tolerarea incompetenței și, uneori, lipsa de respect față de români”, a spus premierul Ilie Bolojan.

Crina Dobocan

Discursul integral al premierului Ilie Bolojan:

„Stimați invitați, dragi orădeni, onorați militari, sunt onorat să particip astăzi la Ziua orașului Oradea. Am fost de multe ori aici în calitate de primar, dar astăzi vă vorbesc în calitate de prim-ministru. Și dacă am ajuns prim-ministru, în primul rând acest lucru se datorează orașului Oradea și oamenilor din acest oraș, și vreau să vă mulțumesc pentru că mi-ați făcut onoarea să mă votați de trei ori primar și pentru ceea ce ați făcut în toți acești ani — în fabrici sau în serviciile publice, în familiile dumneavoastră, în comunitățile din Oradea, în bisericile de aici. Pentru că, dacă Oradea s-a schimbat în acești ani, este în primul rând meritul orădenilor. Vă mulțumesc, vă respect.

Astăzi este o zi importantă pentru orașul nostru, pentru că marcăm două momente importante: cel de la sfârșitul Primului Război Mondial, când s-au pus bazele României Mari, și cel de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Oradea a reintrat în administrarea României. Sunt două momente foarte importante, pentru că sunt legate de lideri care iau decizii și de sprijin. Și atunci, acel sprijin a fost dat de armata noastră.

În 12 octombrie 1918, aici era un teritoriu al nimănui, în care, dacă luai astfel de decizii cum au luat liderii comunității române din Transilvania la Oradea, îți riscai viața. Gândiți-vă că, doar la câteva luni, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș au fost asasinați. Oamenii care au condus comunitatea noastră au avut forța să ia decizii, iar această decizie a fost un element de bază a ceea ce s-a întâmplat apoi prin citirea hotărârii de a sta pe picioarele noastre în Parlamentul de la Budapesta, prin negocierile de la Arad ale Consiliului Național Român, prin decizia sintetizată de Iuliu Maniu – despărțire totală – și prin ceea ce s-a întâmplat apoi la Alba Iulia.

Când ajungeți la Muzeul Unirii din Alba Iulia, o să vedeți masa pe care s-a semnat această decizie, și deci și orașul nostru a avut o contribuție și și-a făcut datoria pentru România Mare. De aceea, ne gândim cu recunoștință la cei care au luat atunci decizii foarte importante. În orașul Oradea sunt niște borne, sunt statuile lor: Aurel Lazăr, pe pietonală, Iuliu Maniu, lângă Catedrala Greco-Catolică, și cei doi episcopi care și-au făcut datoria pentru această comunitate. Asta înseamnă decizii și oameni de valoare, care iau decizii corecte.

Al doilea moment a fost 12 octombrie 1944. Vă rog să vă gândiți în ce situație au fost puși militarii noștri. Au primit ordin și au forțat Prutul, după care au forțat Nistrul, după care au trecut prin Crimeea, au ajuns până în Caucaz. Sute de mii nu s-au mai întors de acolo. Au bătut în retragere, a trebuit să întoarcem armele, am reintrat în bătălie, au trecut prin Oradea și au ajuns până în Slovacia, până în Munții Tatra. Gândiți-vă la pericolele pe care le-au avut și cât de puțini s-au întors.

Și țara noastră este așa cum este pentru că sute de mii de militari de-ai noștri sunt din Caucaz până în Banská Bystrica. Și de aceea, astăzi spun cu recunoștință: glorie eroilor neamului nostru! Și mă gândesc că uneori istoria este nedreaptă. O parte din ei, și echipa care a eliberat orașul Oradea alături de armata sovietică, grupul condus de generalul Mociulschi – vânătorii de munte – chiar comandantul lor, n-au avut respectul pe care trebuia să-l dăm. Dar așa se întâmplă câteodată.

Oricum, fără aceste lucruri, fără decizii corecte, fără eroii noștri, n-am fi fost astăzi România ceea ce suntem.

Dar astăzi, în afară de a-i respecta pe acești eroi și pe oamenii care au făcut istorie pentru țara noastră, este și o zi de reflecție, în care trebuie să ne gândim că, dacă totul ar fi fost bine de-a lungul istoriei trecute sau mai recente, probabil că am fi fost în altă parte. Eram, poate, mai bine. Dar, în afară de ceea ce au hotărât alții pentru noi, în afară de relele care au venit peste noi, trebuie să recunoaștem că și din interior ne-am făcut câteodată rău. Că uneori lașitatea ne-a făcut rău, că uneori deciziile greșite ne-au făcut rău, hoția ne-a făcut rău. Ăștia sunt dușmanii noștri, nu alții — și atunci, și astăzi.

Pe mine nu mă îngrijorează ceea ce nu depinde de noi. Pe mine mă îngrijorează ceea ce depinde de noi și uneori nu facem. Mă îngrijorează lipsa de responsabilitate, mă îngrijorează tolerarea incompetenței și uneori lipsa de respect față de români. Și când vom înțelege asta, că astăzi nu ni se mai cere să luăm decizii care ne riscă viețile, ni se cere doar să vă respectăm și fiecare, acolo unde suntem, să ne facem datoria pentru comunitățile noastre și pentru țara noastră.

Și eu sunt bucuros când vin în Oradea sau în Bihor și domnul primar, domnul președinte al Consiliului îmi spun: „Uite, am terminat o parcare, luni se deschide un ambulatoriu, se termină un pasaj, se mai face o centură, se mai deschide o fabrică importantă”, pentru că asta înseamnă, la nivel local, respect pentru oameni.

Și, dragii mei, cât voi sta în această funcție — o zi, o lună — trebuie să știți că voi face tot ceea ce este posibil pentru țara noastră și pentru orașul nostru. Nu poate să fie bine în Oradea sau la Constanța, sau la Iași, sau la Sighetu Marmației, sau la Turnu Severin, dacă nu este bine în țară, în general. Și așa cum economiștii știu că ratingul unei localități nu poate să fie mai mare decât ratingul țării, ca să ne ridicăm localitățile, trebuie să ne ridicăm țara.

Pentru mine este important ca, atunci când nu voi mai fi în funcție — pentru că am ocupat toate funcțiile posibile, așa a fost șansa pe care mi-ați oferit-o dumneavoastră și bihorenii, și alții — să nu-mi pierd calitatea de cetățean. Vreau să rămân cu această calitate, iar când trec prin Oradea sau prin județul Bihor, știu că nu o să mă laude toți, dar măcar să mă pot uita în ochii oamenilor, știind că am făcut ceea ce trebuie, nu ceea ce dă bine.

Așa să ne ajute Dumnezeu.
La mulți ani, Oradea! Dumnezeu să aibă în pază România!”