Reprezentanții cultelor religioase din județul Bihor au făcut publică o mărturisire comună despre demnitatea persoanei umane, în contextul dezbaterilor și manifestărilor publice care ating unele dintre cele mai sensibile teme legate de om, familie și identitate. Mesajul transmis este unul ferm în ceea ce privește învățătura creștină, dar și un apel la respect, dialog și rugăciune.
Semnatarii documentului spun că nu își propun să condamne oameni și nici să își impună punctul de vedere, ci să vorbească despre ceea ce consideră a fi adevărul despre om, descoperit de Dumnezeu prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos.
„Întâi de toate, afirmăm fără echivoc că fiecare om are o demnitate care nu poate fi negociată și nici pierdută”, transmit reprezentanții cultelor religioase din Bihor.
Potrivit acestora, valoarea unei persoane nu este dată de orientările, alegerile, reușitele sau eșecurile sale, ci de faptul că omul este creat după Chipul lui Dumnezeu. Din acest motiv, fiecare persoană trebuie tratată cu respect, compasiune și sinceritate.
În document se arată că nimeni nu are dreptul să urască, să disprețuiască sau să transforme un semen într-un adversar. De asemenea, reprezentanții cultelor religioase susțin că judecata asupra omului îi aparține doar lui Dumnezeu, singurul care cunoaște în profunzime fiecare suflet.
Semnatarii mărturisirii atrag atenția că omul nu poate fi definit doar prin sexualitate sau prin dorințele și sentimentele sale de moment. Ei consideră că una dintre marile confuzii ale societății de astăzi este transformarea dorinței în identitate și a preferințelor personale în definiția omului.
Din perspectiva credinței creștine, omul este o ființă creată după Chipul lui Dumnezeu și chemată la comuniune cu El. În document se mai arată că există în om o căutare profundă pe care nimic din lumea biologică sau a plăcerilor nu o poate împlini pe deplin.
Reprezentanții cultelor religioase afirmă că omul își pierde adevăratul drum atunci când își pierde sensul existenței. Ei explică și sensul cuvântului grecesc „(h)amartia”, tradus prin „păcat”, care înseamnă „a rata ținta”.
Potrivit textului, păcatul nu înseamnă doar încălcarea unei porunci, ci și îndepărtarea omului de chemarea sa și căutarea împlinirii acolo unde aceasta nu poate fi găsită. Autorii documentului subliniază că păcatul nu îi ia omului demnitatea, însă îl îndepărtează de adevărul despre sine.
„Libertatea autentică nu înseamnă să facem tot ceea ce putem, ci să devenim tot ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să fim”, se mai arată în mărturisirea comună.
Poziția cultelor religioase despre familie și sexualitate
Documentul reafirmă învățătura creștină potrivit căreia practicarea relațiilor homosexuale este incompatibilă cu rânduiala creației, la fel ca orice altă formă de exprimare a sexualității în afara comuniunii dintre un bărbat și o femeie uniți prin Sfânta Cununie.
Semnatarii precizează că această poziție nu este exprimată din ostilitate față de oameni, ci din convingerea că Dumnezeu, Creatorul firii omenești, cunoaște sensul existenței umane.
Totodată, ei susțin că familia întemeiată pe iubirea dintre tată și mamă rămâne cadrul firesc în care copilul descoperă complementaritatea dintre masculin și feminin, dintre fermitate și tandrețe, dintre autoritate și ocrotire.
Reprezentanții cultelor religioase precizează că această afirmație nu urmărește să îi rănească pe cei care au crescut în lipsa unuia dintre părinți din motive independente de voința lor, ci reprezintă reafirmarea unui ideal antropologic confirmat, în opinia lor, de experiența umanității de-a lungul timpului.
În același document se arată că dezbaterea actuală depășește problema vieții intime a unor persoane și ridică o întrebare esențială: „Ce este omul?”.
„Există o natură umană pe care suntem chemați să o descoperim și să o împlinim? Sau fiecare își poate redefini, după propria voință, identitatea și sensul existenței?”, se întreabă autorii textului.
Aceștia susțin că miza nu este apărarea unei interdicții, a unei reguli sau a unei porunci, ci apărarea unei viziuni despre om și despre adevărul privind ființa umană. Din această perspectivă, sexualitatea nu este văzută ca o simplă preferință personală, ci ca expresia comuniunii dintre bărbat și femeie, binecuvântată de Dumnezeu și deschisă vieții.
„Libertatea autentică nu înseamnă reinventarea firii, ci împlinirea ei”, se mai arată în document.
„Biserica rămâne casa cu ușile deschise”
Reprezentanții cultelor religioase spun că această convingere nu transformă Biserica într-un tribunal și recunosc faptul că au existat situații în care răspunsurile oferite de slujitori nu au fost cele potrivite.
„Recunoaștem că, nu de puține ori, nu am știut să întâmpinăm asemenea răni cu delicatețea Evangheliei. Au existat momente în care rigorile sterile au primat îmbrățișării părintești, iar răspunsurile tăioase au venit mai repede decât ascultarea binevoitoare”, afirmă semnatarii mărturisirii.
Aceștia subliniază că Biserica nu este proprietatea slujitorilor săi, ci Trupul lui Hristos și că rămâne „casa cu ușile deschise”, un loc în care fiecare suflet își poate găsi locul.
Documentul amintește și cuvintele din I Timotei 2, 4, potrivit cărora Dumnezeu „voiește ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”.
„Adevărul nu este o idee, ci o Persoană: Domnul nostru Iisus Hristos. El nu este un stăpân care pedepsește cu satisfacție, ci Părintele Care așteaptă neobosit întoarcerea fiului risipitor”, transmit reprezentanții cultelor religioase din Bihor.
În același mesaj se arată că omul rămâne fiu înaintea lui Dumnezeu, indiferent cât de departe ajunge să se îndepărteze de El.
Apel la respect, fără ură și fără violență verbală
Semnatarii documentului îi îndeamnă pe credincioși să răspundă provocărilor actuale fără ură, fără violență verbală, fără ironii și fără dispreț.
Ei consideră că lumea are nevoie mai mult ca oricând de rugăciune și că adevărul trebuie spus cu blândețe.
„Adevărul fără iubire devine cruzime, iar iubirea fără adevăr se transformă într-o simplă aprobare a rătăcirii”, se arată în text.
În același timp, părinții sunt îndemnați să dea dovadă de discernământ atunci când vine vorba despre expunerea copiilor la manifestări publice care pot crea confuzie cu privire la realitățile fundamentale ale persoanei și familiei.
Autorii mărturisirii susțin că cei mici au nevoie să crească într-o cultură a vieții, a adevărului și a familiei, în acel „calm al valorilor” despre care vorbea Virgil Nemoianu, un mod de a privi lucrurile fără excese și fără ostentație, cu respect față de chemarea omului la asemănarea cu Dumnezeu.
Reprezentanții cultelor religioase atrag atenția că societatea este tot mai împărțită în tabere și că adevărata provocare nu este câștigarea unei dispute.
„Credem că adevărata provocare nu este să câștigăm o dispută, ci să nu pierdem omul. Să nu ne pierdem”, afirmă aceștia.
Ei spun că nu vor înceta să mărturisească adevărul în care cred, dar nici să îi iubească pe cei care gândesc diferit, deoarece aceasta este calea arătată de Hristos.
Potrivit documentului, numai adevărul spus cu iubire și iubirea luminată de adevăr pot vindeca inimile și pot contribui la construirea unei societăți în care demnitatea fiecărei persoane să fie respectată.
„Socotim că civilizațiile nu se prăbușesc atunci când pierd dezbateri, ci atunci când pierd adevărul despre om”, se mai arată în mărturisirea comună.
În încheiere, reprezentanții cultelor religioase din Bihor se roagă ca Dumnezeu să își reverse iubirea asupra fiecărui om, să vindece rănile cunoscute doar de El și să întărească dragostea dintre soți. Ei cer binecuvântare pentru mame, tați și slujitorii Bisericii, pentru ca aceștia să își împlinească menirea cu înțelepciune, responsabilitate, smerenie și iubire.
Totodată, ei se roagă ca niciun om să nu uite că rămâne fiu înaintea lui Dumnezeu și că Dumnezeu îl așteaptă întotdeauna cu brațele deschise.
Mesajul este îndreptat și către întreaga comunitate orădeană. Reprezentanții cultelor religioase se roagă pentru cei care lucrează în instituțiile educaționale din Oradea, pentru înțelepciune, răbdare și responsabilitate în formarea copiilor și tinerilor, pentru angajații instituțiilor publice, chemați să slujească dreptatea, ordinea, siguranța și binele comun, dar și pentru cei care lucrează în mediul privat, astfel încât munca lor să fie întemeiată pe cinste, respect și responsabilitate.
De asemenea, ei se roagă pentru biserici, culte și comunități religioase, pentru organizațiile neguvernamentale, instituțiile de presă și toate celelalte organizații care contribuie la viața orașului, exprimându-și dorința ca Dumnezeu să călăuzească lucrarea acestora și să facă din Oradea o comunitate a păcii, adevărului, solidarității și respectului față de fiecare persoană.
Crina Dobocan
Vezi aici declarația semnată de ierarhii și pastorii orădeni:
