Există orașe care își arată frumusețea din prima clipă și există orașe care cer răbdare. Skopje face parte din cea de-a doua categorie. Nu încearcă să impresioneze cu orice preț. Nu își ridică vocea. Își spune povestea încet, iar cine îi acordă timp descoperă una dintre cele mai surprinzătoare capitale din Balcani.
Așezat pe malurile râului Vardar, Skopje este locul unde Europa și Orientul încă își dau mâna. Orașul poartă urmele Imperiului Roman, ale Bizanțului, ale stăpânirii otomane și ale fostei Iugoslavii, iar toate aceste epoci conviețuiesc astăzi într-un spațiu care pare, uneori, un muzeu în aer liber.
La prima vedere, capitala Macedoniei poate părea un oraș al contrastelor. Clădiri moderne din sticlă se ridică lângă construcții cu arhitectură clasică. Monumente uriașe apar lângă cafenele liniștite, iar la doar câteva minute de mers pe jos, agitația din centrul orașului lasă locul străduțelor înguste din Vechiul Bazar. Tocmai această diversitate este farmecul orașului.
Un mare avantaj este că cele mai importante obiective turistice sunt foarte aproape unele de altele și pot fi vizitate fără grabă.
Orice vizită începe, aproape firesc, în Piața Macedonia. Este inima capitalei și locul în care se întâlnesc turiști, localnici, artiști stradali și familii ieșite la plimbare. În centrul pieței domină impunătoarea statuie ecvestră dedicată lui Alexandru Macedon, unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului. În jurul monumentului, fântânile arteziene, muzica și luminile transformă serile într-un adevărat spectacol.
Clădirea Parlamentului se află pe strada care duce spre Piața Macedonia, aproape de Arcul de Triumf și chiar vizavi de Templul lui Prometeu.
Construcția datează din anul 1933 și a fost proiectată de arhitectul Viktor Hudac. La prima vedere nu impresionează prin dimensiuni sau opulență. Din contră, este o clădire destul de discretă. Dacă nu ar fi fost trecută pe panourile turistice, cu greu ai spune că aici funcționează Parlamentul Macedoniei. În fața clădirii se află o statuie ecvestră.
După ce treci de grupurile statuare din apropierea Parcului Femeilor și lași în urmă Parlamentul, apare unul dintre cele mai cunoscute monumente ale orașului.
Arcul de Triumf a fost realizat de artista Valentina Stevanovska și oferă o imagine spectaculoasă atunci când vii dinspre Parlament, chiar dacă este încadrat între două clădiri moderne din sticlă și blocuri construite în perioada comunistă.
Monumentul a fost inaugurat în 2011, are 21 de metri înălțime, este construit din piatră albă, este decorat cu basoreliefuri și este încadrat de două statui de mari dimensiuni. A fost ridicat în memoria luptei pentru independența Macedoniei, încheiată în 1991, când țara s-a desprins de fosta Iugoslavie. După lăsarea serii, iluminatul îl transformă într-unul dintre cele mai frumoase locuri din centrul orașului.
La doar câțiva pași de Arcul de Triumf se deschide Piața Macedonia, centrul capitalei.
Spațiul este foarte generos și surprinde prin cât de aerisit este. Înainte de călătorie citisem că zona este un mare șantier, însă realitatea a fost alta. Doar o singură clădire era în renovare.
În jurul pieței sunt adunate monumente, statui și clădiri importante pentru istoria și identitatea Macedoniei.
În mijlocul pieței se află statuia impunătoare a lui Alexandru Macedon. Monumentul măsoară 26 de metri și este ridicat pe un soclu înalt, decorat cu numeroase basoreliefuri. Alexandru este reprezentat cu sabia în mână, iar întreaga compoziție este completată de o fântână arteziană înconjurată de lei și războinici.
Seara, fântâna își schimbă culorile, iar la fiecare oră se aude muzică clasică.
Plimbarea prin centrul orașului dezvăluie și un alt lucru care diferențiază Skopje de multe capitale europene: numărul impresionant de monumente și statui. Eroi naționali, domnitori, sfinți, scriitori, revoluționari, artiști sau personaje obișnuite fac parte din peisajul cotidian. Unele au stârnit controverse, altele au devenit repere turistice, însă împreună spun povestea unei țări care încearcă să își exprime identitatea prin spațiul public.
Skopje este și un oraș al oamenilor. Cafenelele sunt pline de dimineața până seara, terasele rămân animate după apus, iar localnicii au acel obicei rar de a nu transforma timpul liber într-o cursă. O discuție poate dura o oră sau trei. Nimeni nu pare grăbit să plece.
Pentru macedoneni, Alexandru Macedon este una dintre cele mai importante figuri ale istoriei lor, un simbol național pe care îl revendică și vecinii din sudul graniței. Unii consideră că Alexandru Macedon era trac. În același timp, se înțelege nemulțumirea grecilor, care susțin că nu doar denumirea de Macedonia, folosită și pentru provincia din nordul Greciei, ci și o parte din istorie și din simbolurile naționale le-au fost însușite.
După apus, piața se umple de oameni. Unii ies la plimbare, alții stau pe bănci și se bucură de răcoarea serii. Atmosfera este relaxată și primitoare. Skopje este unul dintre acele orașe în care ai reveni cu plăcere.
Este cea mai cunoscută arteră pietonală din oraș. Pornește de la vechea gară, transformată astăzi în muzeu, și ajunge până în Piața Macedonia.
Orașul păstrează și o legătură emoționantă cu una dintre cele mai iubite personalități ale lumii. Maica Tereza s-a născut aici, iar Memorialul dedicat ei amintește că, înainte de a deveni un simbol al compasiunii, a fost un copil care a făcut primii pași pe străzile acestui oraș. Clădirea ridicată în memoria sa este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Skopje.
Maica Tereza s-a născut în anul 1910, într-o familie de albanezi. Ea avea să devină una dintre cele mai cunoscute personalități ale Bisericii Catolice datorită activității sale dedicate oamenilor săraci din India.
A fost botezată într-o catedrală romano-catolică din Skopje, însă biserica a fost distrusă în urma cutremurului devastator din 1963.
Pe acel loc a fost construit Memorialul Maica Tereza, inaugurat în 2009, foarte aproape de locul nașterii sale. În fața clădirii se află și statuia ei.
Proiectul poartă semnătura Valentinei Stevanovska, aceeași artistă care a realizat Arcul de Triumf și statuia lui Alexandru Macedon.
Memorialul poate fi atins în aproximativ zece minute de mers pe jos din Piața Macedonia, urmând Strada Macedonia și indicatoarele turistice. Între Arcul de Triumf și Piața Macedonia există și o placă comemorativă dedicată Maicii Tereza.
Biserica Sfinții Constantin și Elena, unul dintre cele mai noi simboluri ale centrului din Skopje
La doar câțiva pași de Strada Macedonia și de Memorialul Maica Tereza se ridică Biserica Sfinții Constantin și Elena, unul dintre cele mai noi și mai impresionante lăcașuri de cult din capitala Macedoniei. Deși pare o construcție veche, biserica a fost finalizată recent și a devenit rapid un reper important pentru locuitorii orașului și pentru turiști.
Noua biserică păstrează vie amintirea unui lăcaș ridicat în 1927, care a fost grav avariat în urma cutremurului devastator din 1963 și demolat ulterior pentru amenajarea Centrului Comercial al Orașului. După mai multe decenii, autoritățile și numeroși donatori au decis reconstruirea bisericii în apropierea amplasamentului original. Lucrările au început în noiembrie 2012, iar după 13 ani și aproximativ patru milioane de euro strânși din donații, biserica a fost sfințită pe 28 septembrie 2025.
Lăcașul este construit în stil ortodox bizantin și impresionează prin proporțiile sale, dar și prin turnul care ajunge la aproximativ 50 de metri înălțime. Proiectul arhitectural a fost realizat de Iskra Lekovska și Vladimir Lekovski, iar biserica face parte din amplul proiect urban „Skopje 2014”, care a schimbat imaginea centrului orașului.
Biserica este închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, două dintre cele mai importante figuri ale creștinismului. Împăratul Constantin cel Mare este cunoscut pentru faptul că a legalizat creștinismul în Imperiul Roman, iar mama sa, Elena, este cinstită pentru tradiția care spune că a descoperit Sfânta Cruce la Ierusalim. Din acest motiv, lăcașul are o puternică încărcătură simbolică pentru credincioșii ortodocși.
Astăzi, Biserica Sfinții Constantin și Elena este unul dintre cele mai importante obiective religioase din Skopje și una dintre cele mai mari biserici din oraș, fiind depășită ca dimensiuni doar de Catedrala „Sfântul Clement din Ohrida”. Amplasarea sa în centrul capitalei o transformă într-un punct de oprire aproape obligatoriu pentru cei care vizitează Skopje, alături de Piața Macedonia, Memorialul Maica Tereza și Podul de Piatră.
Ridicat peste râul Vardar încă din perioada bizantină și refăcut în timpul dominației otomane, podul de piatră nu leagă doar două maluri. El unește două lumi. Într-o direcție începe orașul modern, iar în cealaltă se deschide unul dintre cele mai bine păstrate cartiere istorice din Balcani.
Primele sale structuri datează din secolul al VI-lea, din vremea împăratului bizantin Iustinian. Între anii 1451 și 1469 a fost restaurat la ordinul lui Mohamed al II-lea Cuceritorul, iar arhitectura și soluțiile inginerești sunt de influență otomană.
Podul are 13 arcade, aproximativ 6 metri lățime și 214 metri lungime. La unul dintre capete este amplasat un leu, asemănător celor de pe Podul cu Lanțuri din Budapesta. Mai este cunoscut și sub numele de Podul Dușan, după țarul Dușan al Serbiei.
Dincolo de pod începe Vechiul Bazar, locul în care Skopje pare că încetinește ritmul. Străzile pavate cu piatră, atelierele meșteșugarilor, magazinele cu obiecte lucrate manual, moscheile vechi și cafenelele tradiționale păstrează atmosfera unui oraș care și-a respectat trecutul. Aici nu contează graba. O ceașcă de ceai turcesc sau o cafea preparată după rețete vechi valorează mai mult decât orice itinerar făcut pe fugă.
Vechiul Bazar este considerat unul dintre cele mai mari și mai bine conservate bazaruri din Balcani. De secole, comercianți, meșteșugari și călători s-au întâlnit aici, iar astăzi locul continuă să fie unul dintre cele mai vii cartiere ale capitalei.
Este amplasat în partea veche a orașului, de-a lungul râului Vardar. Este considerat al doilea bazar ca mărime din Europa, după cel din Istanbul, și cel mai mare din Balcani.
Nu ne-am dus pentru cumpărături, ci pentru atmosfera pe care o are acest loc. Aici se întâlnesc turiști și localnici, musulmani și macedoneni din alte cartiere ale orașului, iar influențele Orientului și Occidentului se văd la fiecare pas.
Am ajuns după-amiaza, când zona era plină de oameni. În magazine și la terase lucrau aproape numai bărbați. Femeile musulmane, îmbrăcate elegant, cu rochii lungi și hijab pe cap, se plimbau printre vitrine.
Străzile sunt pavate cu piatră veche și sunt pline de magazine. În trecut, fiecare stradă era dedicată unui singur tip de marfă. Dacă pe o stradă se vindeau papuci, toate magazinele ofereau doar papuci. Dacă era strada baclavalelor, toate vindeau același produs.
Bazarul este format din străduțe înguste și întortocheate, moschei, hamamuri, magazine de aur, magazine cu rochii elegante, terase, chioșcuri, ateliere de artizanat și antichități, ateliere de pielărie și chiar locuri unde se făceau cazane de țuică din aramă.
Ne-am plimbat fără teamă că ne-am putea pierde. La capătul bazarului se află piața de legume, fructe și carne.
La un moment dat ni s-a făcut foarte foame și ne-am oprit la o terasă. Am comandat mici. Micii au fost preparați doar din carne de oaie și au fost foarte gustoși, iar fasolea a fost cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată. Și prețurile erau surprinzător de mici.
Nu am găsit bragă, despre care se spune că este cea mai bună din Balcani. În schimb, am mâncat de două ori înghețată la cupă, foarte bună și mult mai ieftină decât în multe alte țări.
Pe unele terase erau doar musulmani sau evrei care jucau șah și table și beau ceai turcesc. La întoarcere ne-am oprit și noi la o terasă și am comandat același ceai, pentru că parcă vizita prin bazar nu ar fi fost completă fără el.
Spre seară, atmosfera s-a schimbat. Oamenii dispăreau treptat de pe străzi, magazinele începeau să se închidă, iar până și cerșetorii își încheiaseră ziua de lucru.
Biserica ortodoxă Sfântul Dumitru se află în Vechiul Bazar, imediat după Podul de Piatră, în partea stângă.
Este ușor de recunoscut datorită turnului alb cu ceas.
Lăcașul datează din secolul al XVI-lea și a fost distrus și reconstruit de mai multe ori. În curtea bisericii a existat și un cimitir.
Din anul 2002 au apărut controverse în jurul unei icoane care, fără să fie restaurată sau curățată, și-a schimbat în mod vizibil culorile. Icoana fusese donată cu mulți ani în urmă de o credincioasă și ajunsese aproape complet înnegrită. Deși era protejată de un perete din sticlă și expusă într-un loc important, în ultimul an au reapărut culorile, mai ales roșul și auriul. Mulți credincioși consideră acest fenomen un miracol, motiv pentru care mii de pelerini vin aici să se roage.
Imediat după Podul de Piatră, în partea dreaptă, se află Daut Pasha Hamam, una dintre cele mai importante băi turcești din Skopje.
Construcția a fost ridicată la mijlocul secolului al XV-lea de vizirul Rumeliei, din fonduri proprii, pentru haremul său.
Clădirea are 15 încăperi și 13 cupole.
În 1969 a fost afectată de un incendiu și o perioadă nu a mai fost folosită. Ulterior, în 1948, a fost restaurată și a devenit sediul Galeriei Naționale de Artă. Cutremurul din 1963 nu a provocat pagube importante acestui monument.
În centrul Vechiului Bazar, aproape de Piața Verde, se află Suli An.
Am intrat fără să știm ce este, doar pentru că arhitectura semăna cu un han din partea turcească a orașului Nicosia.
Și exact asta era: un caravanserai, un han destinat negustorilor.
La parter erau depozitate mărfurile și erau adăpostiți caii în grajduri. Camerele de la etaj erau rezervate comercianților, unde aceștia se odihneau și luau masa. Fiecare astfel de han avea și un hamam. Practic, era echivalentul unui hotel din zilele noastre.
Suli An a fost construit în secolul al XV-lea de Ishak Bey. Avea 54 de camere la etaj, ziduri groase din piatră și cărămidă și numeroase arcade.
Numele lui înseamnă în limba turcă „Hanul de lângă apă”. Era foarte căutat deoarece se afla aproape de Moscheea Mustafa Pașa și de alte hamamuri importante.
În 1689 a fost grav avariat, iar restaurarea completă s-a încheiat abia în 1972. Astăzi găzduiește Facultatea de Arte și Muzeul Vechiului Oraș.
Moscheea Mustafa Pașa
Moscheea Mustafa Pașa se află în Orașul Vechi și poate fi vizitată atât din Vechiul Bazar, urcând pe o stradă în pantă, cât și dinspre Cetatea Kale.
Este cea mai importantă moschee din Macedonia și a fost construită în anul 1492.
Minaretul său are 42 de metri și domină panorama orașului.
Moscheea a fost restaurată cu sprijinul Universității din Ankara.
La Moscheea Mustafa Pașa, vizitatorii au fost primiți cu amabilitate. Un bărbat le-a permis accesul și i-a lăsat să fotografieze interiorul. Soții au discutat cu el în limba sârbă și s-au înțeles fără probleme.
În interior se află și mormântul lui Mustafa Pașa și al uneia dintre fiicele sale.
La intrare au fost rugați să se descalțe, iar femeile să își acopere capul cu un batic.
Moscheea are plan pătrat și este decorată cu inscripții caligrafice. Interiorul pare mai simplu decât imaginea luxoasă pe care multe moschei o oferă în filme sau în documentare, însă vizita a fost una plăcută.
În curte există și instalații speciale unde credincioșii își spală picioarele înainte de rugăciune.
În timp ce plecam spre Cetatea Kale am auzit chemarea la rugăciune. Credincioșii sunt chemați de mai multe ori pe zi la slujbă. Tocmai din acest motiv, odinioară fiecare bazar avea un turn cu ceas, astfel încât negustorii să știe când trebuie să își închidă magazinele și să meargă la rugăciune.
În Orașul Vechi sunt foarte multe moschei. Din cetate se pot vedea chiar și cinci minarete în același cadru.
De la Moscheea Mustafa Pașa până la Cetatea Kale se ajunge în aproximativ cinci minute. Traseul traversează o stradă și un parc umbros, unde mulți localnici se odihneau direct pe iarbă.
Cetatea este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Skopje.
Înainte de vizită existau informații că este închisă din cauza lucrărilor de restaurare. La fața locului surpriza a fost plăcută: accesul era permis și gratuit. Lucrările continuau, însă fiind sâmbătă după-amiază nu se lucra.
Fortăreața este construită pe ruinele vechiului oraș roman Scupi, de la care provine și numele actual al capitalei, Skopje.
A fost ridicată în perioada Imperiului Bizantin pe cel mai înalt deal al orașului, deasupra râului Vardar. De-a lungul secolelor și-a schimbat aspectul, iar perioada otomană și-a pus și ea amprenta asupra construcției.
Zidurile masive din piatră se văd încă de la intrarea în Vechiul Bazar.
Noaptea, cetatea este iluminată și capătă un farmec aparte.
În interior există mai multe turnuri, iar pe fiecare flutură steagul Macedoniei.
Cetatea se întinde pe aproximativ 121 de metri. Zidurile vizibile astăzi datează în principal din secolele X-XIII, multe dintre ele fiind reconstruite după cutremure sau în timpul dominației otomane.
Fortăreața avea șanț cu apă, bastioane, creneluri și poduri mobile folosite pentru apărare.
Am parcurs întregul traseu deschis publicului și am fost foarte încântați că nu am renunțat la vizită, chiar dacă oboseala își spusese deja cuvântul.
În apropiere se afla un restaurant tradițional turcesc pregătit pentru o nuntă, iar într-unul dintre turnuri există un telescop de unde poate fi admirată panorama capitalei.
Din Cetatea Kale se vede foarte bine Muntele Vodno și impresionanta Cruce a Mileniului.
Monumentul are 66 de metri înălțime, simbolizează două milenii de creștinism și poate fi observat chiar și de la aproximativ 50 de kilometri distanță.
Este una dintre cele mai mari cruci din lume.
Până la ea se poate ajunge cu telegondola, iar noaptea este iluminată spectaculos, luminând muntele aproape la fel de puternic ca luna.
Poate că acesta este cel mai mare câștig al unei vizite în Skopje. Nu doar monumentele, nu doar istoria și nici doar peisajele. Ci senzația că orașul nu încearcă să fie altceva decât este. Își poartă cicatricile cutremurului din 1963, își asumă trecutul complicat și își construiește prezentul fără să ascundă diferențele dintre oameni, religii sau culturi.
Skopje nu este o destinație care se consumă într-o fotografie făcută în Piața Macedonia și nici într-o listă de obiective bifate în grabă. Este un oraș care trebuie străbătut la pas, ascultat și privit fără prejudecăți. Abia atunci începe să se dezvăluie cu adevărat.
Iar când vizita se apropie de sfârșit, rămâne impresia că Skopje nu încearcă să concureze cu marile capitale ale Europei. Își vede liniștit de propria poveste. Și tocmai de aceea reușește să rămână în memoria celor care îi trec pragul.
Crina Dobocan
