Joi după-amiază, la Capela Orășenească din cimitirul Rulikowski din Oradea, s-a făcut o liniște grea, din aceea care nu mai are nevoie de cuvinte. A fost ziua în care profesoara de limba și literatura română, Diana Ramona Simina, a fost condusă pe ultimul drum – înconjurată de sute de elevi, foști elevi, profesori, cunoscuți și prieteni, alături de familia ei.
Oamenii au venit cu flori, cu lacrimi și cu amintiri. Mulți au venit pentru că așa au simțit că este firesc: să fii acolo când pleacă un om care a știut să dăruiască. Slujba de înmormântare a fost oficiată în rit ortodox, de opt preoți, între care și părintele Cristian Rus, duhovnic apropiat al îndrăgitei dascălițe. Rugăciunile s-au amestecat cu suspinele, iar aerul a fost plin de o durere calmă.
Printre cei prezenți s-au aflat inspectorul școlar general Alin Ștefănuț, inspectoarea Felicia Ianța, fostul director al Școlii Gimnaziale „Dacia”, profesorul Florian Hava, precum și actualul director al unității de învățământ, prof. Alin Novac Iuhas. A fost acolo întreaga lume care i-a fost aproape în viața profesională, o lume construită în timp, cu răbdare, profesionalism și seriozitate.
Un moment care a frânt inimile tuturor a fost prezența elevilor din clasa a VIII-a C, clasa la care profesoara Diana Simina a fost dirigintă. Au venit cu trandafiri albi, cu ochii în lacrimi și cu pași nesiguri. Erau copiii care, până nu demult, îi ascultau explicațiile la clasă și îi căutau privirea atunci când aveau nevoie de încurajare. Toți, elevi și adulți deopotrivă, au fost alături de Dominic, fiul de 14 ani al profesoarei, încercând, fiecare cum a putut, să-i ofere un strop de sprijin într-o zi imposibil de dus.
Diana Ramona Simina a devenit titulară în învățământ din anul 2005. Și-a început cariera la Școala Gimnazială „Octavian Goga” din Marghita, iar din 2010 a devenit parte din comunitatea Școlii Gimnaziale „Dacia” din Oradea. A fost profesor, dirigintă, coleg, sprijin. A fost director adjunct între 2016 și 2020, alături de directorul Florian Hava, apoi, între 2020 și 2021, alături de Carmen Cosman.
De-a lungul anilor, a îndeplinit numeroase roluri: consilier educativ, secretar al Consiliului profesoral, responsabil al Catedrei de Limba și literatura română, responsabil cu proiectele internaționale, membru în Consiliul de Administrație. A fost implicată în proiecte eTwinning, Erasmus și Comenius, a muncit mult și discret, fără zgomot, dar cu rezultate vizibile. Elevii săi au obținut rezultate bune la examenele naționale și la olimpiade, chiar și calificări și premii la etapa națională.
Poate că Diana nu a fost omul care să vorbească tare despre sine. Dar a fost dintre aceia care rămân. În felul lor, liniștit. Prin elevii care au învățat de la ea nu numai gramatică și literatură, ci și respect. Prin colegii care au știut că se pot baza pe ea. Printr-un copil care va purta mai departe o moștenire de bunătate.
Joi, la Cimitirul Rulikowski, nu numai că a fost înmormântată o profesoară. S-a așezat, cu durere, o lecție despre fragilitatea vieții și despre cât de mult poate însemna un om, atunci când își face meseria cu suflet.
Și poate că nu întâmplător, cei mai mulți au ales flori albe. Ca o promisiune tăcută că, ceea ce a fost curat, dedicat și adevărat, nu se pierde.
Drum lin, Diana! Îți rămânem elevi.
Crina Dobocan
