Concertul „Românește”, desfășurat sâmbătă seara la Filarmonica de Stat Oradea, a fost o succesiune de piese din folclorul românesc și muzică vocal-simfonică. A fost totodată și o întâlnire directă, fără intermediari, între scenă și public, între muzică și cei care o recunosc ca parte din propria memorie.
Sub bagheta dirijorului Marius Hristescu, Corul și Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea au construit un program echilibrat, în care lucrările culte au stat firesc lângă cântecele populare, fără să pară forțate sau puse „din obligație”. Seara a debutat cu cele trei piese pentru orchestră de coarde de Constantin Silvestri, un început sobru, atent, care a pregătit terenul pentru restul programului.
Diana Țugui a adus rigoare și claritate în momentele solistice, de la aria din Ana Lugojana până la paginile inspirate din muzica de operetă și cântec popular. Vocea ei a fost sigură, bine așezată, fără excese, lăsând muzica să curgă, nu să impresioneze cu orice preț.
Publicul a reacționat însă cel mai direct la intervențiile lui Dinu Iancu Sălăjanu, care a intrat în dialog deschis cu sala. Artistul a povestit că a locuit o perioadă în Oradea și că revine de fiecare dată „acasă”, cu amintiri și nostalgii. Nu a fost un discurs lung, dar a fost suficient cât să creeze o legătură sinceră cu cei din sală.
Momentul piesei „Treceți batalioane române Carpații” a fost introdus ca un cântec despre unitate, pace și iubire, iar reacția publicului a confirmat că mesajul și-a păstrat forța, chiar și după ce a trecut de mult granițele țării. Sala a ascultat în liniște, fără gesturi teatrale, cu un respect care spune mai mult decât aplauzele zgomotoase.
Punctul de maximă apropiere între scenă și public a venit la „Hai să-ntindem hora mare!” și la bisul „Ciuleandra”. Aici, publicul nu s-a mai limitat la rolul de spectator. Oamenii au cântat împreună cu orchestra și corul. Gestul a fost simplu și firesc, fără regie și fără îndemnuri insistente. Muzica a funcționat exact așa cum ar trebui: ca o formă de participare.
Corul Filarmonicii, pregătit de Laurențiu Bischin, a fost liantul serii, menținând coerența unui program variat și solicitant. Orchestrațiile pieselor populare, semnate de Marius Hristescu, au reușit să păstreze caracterul autentic al melodiilor, fără să le „împodobească” inutil.
Concertul „Românește” a fost o lecție de patriotism. Pentru public a fost o seară normală, bine făcută, în care muzica românească a fost lăsată să fie exact ce este: recognoscibilă, vie și încă suficient de puternică încât să adune oamenii laolaltă.
Crina Dobocan
