Cotidianul Crișana mi-a publicat recent un articol în care opinam că o deschidere a redactorului-șef față de profesorii de limba română ar crește vizibilitatea Revistei Familia și poate și tirajul.
Mărturisesc că citesc pe sărite Revista „Familia” așa încât mi-au scăpat unele publicări.
Acum mă văd nevoit să retrag propunerea pentru că nu prea văd cum profesorii de limba română și-ar dori ca elevii lor, poate de gimnaziu, să le citească articolele într-o revistă de cultură, cot la cot cu poezii explicite.
Spicuim de la adresa https://revistafamilia.ro/?p=4463, cu mențiunea că în Revista „Familia” apare pe șleau, fără asteriscuri:
„(…) pijamalele curate, mirosind a cocolino și a umezeală între coapse”
„(…) nu se face să-mi pui mâna pe fund în restaurant, baby, știu că nu se mai face asta”
„(…) nu asta am vrut să spun
să fim prieteni
să ne f***m fără obligații
dragostea ta și jetul dintre coapse”
E de înțeles, într-un fel, dacă actuala conducere a revistei „Familia” și-ar dori, prin promovarea actului pro-creațional, să își asigure astfel și viitoarea generație de 250 de abonați dar sunt oarecum nedumerit privind definiția unei reviste de cultură.
Nu sunt pudibond și sunt de acord că foarte probabil mulți adolescenți au ascultat Paraziții, „Hotel Cișmigiu” de la Vama Veche sau „lirică pseudo-erotică” din curentul așa-numit „trap”.
Poate unii tineri au citit și din „Letopisețul” lui Alexandru Vakulovski (nu am redat ad litteram titlul original din motive de cenzură) sau au aflat de poezia compusă și recitată de Medeea Iancu la gala Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”. Găsim aici detalii https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/cum-a-scandalizat-o-poeta-publicul-de-ziua-lui-1837253.html
Mi-aș dori doar ca diriguitorul Revistei „Familia” să mă lumineze privind această deschidere față de creații lirico-anatomice.
Cristian Horgoș
