Când închidem ochii și ascultăm muzica, ne lăsăm purtați de sunete, de emoții și de vibrații… Însă, pentru un tânăr din Diosig, muzica nu este doar un refugiu, ci este însăși viața. Raul Horvath, un tânăr nevăzător, a transformat sunetele în lumina care îi călăuzește drumul. Povestea lui este despre determinare, curaj și o întâlnire providențială cu profesoara care l-a ajutat să-și urmeze visul.

Raul s-a născut cu glaucom, o afecțiune care l-a privat de darul vederii, dar nu și de cel al visurilor. De mic a simțit o atracție pentru muzică, însă a început să o descopere cu adevărat la vârsta de 16 ani, când a ajuns la Școala de Arte „Francisc Hubic” din Oradea.

„Muzica este viața mea. Îmi place muzica de când eram copil. Am început să cânt acasă, dar și în grupul școlii din Diosig, pe la 10-11 ani. Îmi plăcea, dar nu credeam că voi putea vreodată să studiez muzica cu adevărat”, povestește Raul.

Întâlnirea cu profesoara Lăcrimioara Deac i-a schimbat însă viața.

„Când am cunoscut-o, am simțit că am găsit persoana care mă poate ajuta. Mă liniștește și știe ce vreau eu. Mă face să mă simt bine de fiecare dată”, spune el cu emoție.

Raul cântă la pian, la chitară și vocal. A învățat alfabetul Braille, ceea ce i-a permis să studieze și să descopere lumea prin atingere.

Profesorii Școlii de Arte „Francisc Hubic” din cadrul Centrului de Cultură al Județului Bihor i-au ghidat mâinile pe clapele pianului și pe corzile chitarei, iar acum, notele au devenit parte din el. „Simt fiecare sunet, fiecare vibrație. Nu văd clapele, dar le simt, știu unde sunt, știu ce trebuie să ating”, spune Raul cu încredere.

Lăcrimioara Deac, cea care l-a luat sub aripa sa, își amintește perfect momentul în care l-a cunoscut.

„Raul a venit la admitere, dar nu a intrat la secția mea, locurile fiind limitate. A ajuns la un coleg, la chitară, însă pe holuri ne-am intersectat. Întotdeauna știa că sunt eu, mă recunoștea după voce. Îmi spunea «Bună, Lăcri» și-mi mărturisea cât de mult își dorește să cânte, iar când am văzut pasiunea lui, am decis să-l ajut. Aveam un fost elev din Diosig, iar Raul venea adesea împreună cu el. Pentru că nu mai aveam locuri disponibile, l-am rugat pe acel elev să-l lase să asiste la cursurile mele, să observe metoda de predare și să participe alături de ceilalți. A fost de acord, iar de acolo a început totul. După un timp, i-am făcut loc și lui, pentru o oră individuală pe săptămână. La început, am lucrat piese religioase, pentru că el cânta la biserică, iar mai târziu ne-am concentrat pe muzică pop. Încerc să-l familiarizez cu muzica ușoară românească și cea internațională, deși are dificultăți de vorbire, fiind vorbitor de maghiară. Îl corectez și repetăm împreună, inclusiv în engleză, pentru că își dorește să se perfecționeze. Îi plac Holograf, Ed Sheeran, John Legend, iar timbrul său vocal este deosebit. Are un ambitus generos și o voce caldă, doar că încă învață să își controleze și să își plaseze corect sunetele. Vocea lui este în formare, dar cu muncă și pasiune, va ajunge departe”, crede profesoaraLăcrimioara Deac.

Lecție de viață

Lucrul cu un tânăr nevăzător nu este ușor, însă pentru Lăcrimioara, Raul a devenit o inspirație. „Este o provocare, dar și o lecție de răbdare și adaptare. La muzică ușoară nu folosim partituri, ceea ce îl ajută, pentru că dacă ar fi studiat canto clasic, procesul ar fi fost mult mai dificil. Însușirea unui text muzical necesită multă repetiție, așa că ascultăm melodiile de nenumărate ori până le învață. Încerc să găsesc metode prin care să-i explic, pentru că, de obicei, elevii mă privesc și mă imită. Cu Raul este diferit – mi-am dat seama că trebuie să-l ghidez prin atingere, prin descrieri senzoriale, prin sunete. Încet, am învățat împreună un nou mod de a preda și, de fiecare dată, descoperim ceva nou. Raul pentru mine este o lecție de viață”, a spus Lăcrimioara Deac.

„Vreau să cânt pentru oameni”

Tânărul aspiră la marile scene, dar cel mai mult își dorește să ajungă la sufletele oamenilor și să le aducă liniște și emoție prin muzica sa.

„Vreau să cânt pentru oameni, să ajung la sufletele lor, să îi liniștesc prin muzica mea. Nu vreau multe lucruri, trăiesc pentru muzică și prin muzică”, spune Raul, cu determinare în glas.

Lăcrimioara îl duce la concerte, la târguri și la evenimente caritabile. A cântat la Salonta, la Târgul de Crăciun, dar și ieri, de Dragobete, și de fiecare dată este primit cu căldură.

„Copiii mei îl iubesc, îl apreciază. Are o energie bună, o lumină aparte. Iar când cântă, te face să simți muzica altfel”, mărturisește profesoara sa.

Muzica, o șansă la o lume fără bariere

Pentru profesorii Școlii de Arte „Francisc Hubic”, Raul Horvath este dovada vie că muzica nu are limite și că visurile devin realitate atunci când sunt hrănite cu pasiune și perseverență.

„Raul este o sursă de lumină și energie pozitivă pentru mine, iar acest lucru nu este doar o figură de stil. În fiecare oră petrecută împreună, el îmi oferă o lecție de viață, iar de multe ori simt că eu învăț mai mult de la el decât el de la mine. La început, mă emoționam profund și chiar plângeam, iar el mă simțea. Avem o conexiune specială, iar dorința mea este să îl ajut să-și găsească drumul și libertatea în muzică. Caut mereu metode prin care să-l sprijin să cânte cât mai natural, să-și exprime sufletul prin fiecare notă. Sper din tot sufletul să reușesc”, mai zice profesoara.

Raul are o voce caldă, un timbru special și o dorință de neclintit. Cu ajutorul profesorilor săi, tânărul își croiește drumul spre scenă, acolo unde simte că îi este locul.

„Sper să reușesc. Nu doar pentru mine, ci pentru toți cei care cred că imposibilul poate deveni posibil. Muzica este viața mea, iar eu sunt gata să o trăiesc din plin”, mărturisește Raul.

Și, fără îndoială, Raul Horvath va reuși să-și transforme visul în realitate, cântând din suflet pentru suflete.

Crina Dobocan