Inimioare, coșari (hornari), trifoi cu patru foi, ghiocei și alte flori, soarele, luna, fel de fel de alte simboluri, toate aducătoare de noroc, bunăstare și vestitoare de primăvară se regăsesc în cea mai mare colecție de mărțișoare din România, adunate de colecționara clujeană Ingeborg Marta Bogdan.

La cei 84 de ani ai săi, Ingeborg Marta Bogdan a reușit să adune, în ultimii 65 de ani, peste 5.200 de mărțișoare, pe care le-a aranjat cu grijă pe diferite categorii tematice și materiale din care sunt confecționate și pe care acum le-a cedat Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

Deși a adunat un număr impresionant de mărțișoare, unele și din aur și argint, Ingeborg Marta Bogdan a declarat că se simte legată cel mai mult de un mărțișor din plastic, dar despre care spune că este unicat.

„Mărțișorul de care mă leagă cea mai plăcută amintire este unul din masă plastică, care reprezintă o tricicletă. Este unicat absolut, nu știu cine l-a făcut. Într-o bună zi, m-am trezit la ușă cu o fată de 17-18 ani, nu știu de unde a știut adresa mea, care în mână avea acest mărțișor. A zis că l-a făcut tatăl său. Dar să știți că este o bijuterie fantastică. Deci, o tricicletă, lucrată foarte frumos, micuță, foarte, foarte frumoasă. A venit cu această bijuterie în mână, mi-a lăsat-o, a zis că nu vrea bani, nu vrea nimic, doar atât, să o pun în colecție, că tatăl ei a făcut-o și că e singura în lume, o tricicletă frumoasă. În rest, mărțișoare de care să mă lege amintiri mai deosebite nu am”, a relatat Ingeborg Marta Bogdan povestea celui mai drag mărțișor din colecția sa.

Primul dintre mărțișoarele pe care le-a colecționat Ingeborg Marta Bogdan datează din perioada adolescenței sale, un mărțișor din aur primit de la un băiat care îi făcea curte.

„Sigur că îmi amintesc de primul mărțișor. Am primit un mărțișor din aur, care reprezenta un triptic, adică o cruce, o ancoră și o inimă. Aceste trei piese erau din aur, erau unite și el e primul mărțișor pe care l-am primit, de la un băiat care mi-a făcut curte atunci, aveam 18 ani. Dar nu mai e în colecție acel mărțișor, l-am pierdut demult”, povestește Ingeborg Marta Bogdan.

Pasiune aprinsă în prag de pensionare

Colecționara clujeană s-a născut în 17 iule 1941, în Câmpina, Prahova, într-o familie de sași. A urmat studiile gimnaziale și liceale la Sibiu, apoi, din 1962, facultățile de zootehnie din Cluj-Napoca și medicină veterinră din București. A primi repartiție la Cluj, unde a parcurs ierarhia didactică până la gradul de profesor universitar, la Facultatea de Medicină Veterinară. Pasiunea sa pentru mărțișoare a prins-o mai tare în pragul pensionării și a ținut-o ocupată cu micile obiecte aproape 60 de ani.

„Colecția este realizată de doamna Ingeborg Marta Bogdan, care este o colecționară extraordinară și care s-a ocupat de colectarea de mărțișoare începând din 1960 și până în prezent și care a realizat cea mai spectaculoasă și mai completă colecție de mărțișoare existentă în România. O colecție cu atât mai valoroasă cu cât mărțișorul este, din anul 2017, inclus pe lista reprezentativă UNESCO pentru patrimoniul cultural imaterial. Ne bucurăm mult că putem oferi publicului vizitator, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, prima mare colecție de mărțișoare din România și ne dorim foarte mult ca această colecționare, această patrimonializare a mărțișorului să continue în toate muzeele țării”, a spus directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, istoricul Tudor Sălăgean.

Din pasiune pentru mărțișor

Ingeborg Marta Bogdan n-a putut, din motive de sănătate, să fie prezentă la vernisajul expoziției intitulată „Din pasiune pentru mărțișor”, care prezintă efortul său de zeci de ani, însă ruda sa Maria Cișman a vorbit în câteva cuvinte despre pasiunea ei.

„O știu pasionată, din poveștile ei, încă din perioada de liceu, când fetele primeau mărțișoare. Dânsa fiind de etnie germană, a fost fascinată de acest obicei cu tradiție românească și încă de atunci și-a dorit să primească cât mai multe mărțișoare”, a spus Maria Cișman.

Origini

Mărțișorul are origini care se pierd în adâncurile istoriei, fiind și acum discutate de specialiști, și a devenit obicei doar în câteva țări din jurul României.

„Originea mărțișorului este discutată încă de specialiști, este arhaică, este precreștină, fapt care a permis dezvoltarea acestui obicei și în perioada 1945-1989. În prezent, mărțișorul este cea mai vie, probabil, dintre tradițiile din România, este singura tradiție, singurul element de patrimoniu imaterial care a fost preluat în mediul urban și care s-a impus și pentru care nu mai este niciun fel de îndoială referitoare la supraviețuirea sa”, mai spune Tudor Sălăgean.

El a adăugat că mărțișorul a devenit tradiție în România, în Republica Moldova, Bulgaria, Macedonia de Nord și alte câteva state învecinate.

Obiceiuri de mărțișor

Muzeograful Dana Maria Câmpean a descris și o serie de obiceiuri legate de mărțișor, unul dintre cele mai interesante fiind punerea acestora în pomi.

„În unele zone ale țării, mărțișoarele, după ce erau purtate trei, cinci, nouă, cincisprezece zile sau chiar toată luna martie, se agățau în pomi, așa că am adus și noi din secția în aer liber câțiva pomi, i-am replantat și am reușit să punem câteva mărțișoare în ei. De asemenea, se mai legau mărțișoarele la uși sau la ferestre, pentru belșug, pentru sporul casei, pentru a feri de rele”, spune Dana Maria Câmpean.

Cele peste 5.200 de mărțișoare din colecția Ingeborg Marta Bogdan sunt cusute pe 57 de rame din lemn, pot fi împărțite în tradiționale (clasice) și atipice (deosebite). 87% din aceste mărțișoare sunt confecționate în perioada comunistă, iar 13% sunt adunate după Revoluție. Cele mai multe sunt confecționate din metal, dar sunt și piese din plastic, ceramică, textile și lemn. Mărțișoarele tradiționale din colecția Muzeului Etnografic al Transilvaniei sunt: flori, coșari, hornari, inimi, ancore, potcoave și trifoi cu patru foi, într-o varietate de forme, iar cele atipice reprezintă personaje din desene animate, obiecte casnice, accesorii pentru sport, tarot, zodii, icoane și cărți.

Sursa: AGERPRES