Dresajul canin nu înseamnă numai comenzi, ci formarea unui comportament care face posibilă o relație între om și câine. Alex Bondar, instructor de dresaj canin cu performanțe internaționale, vorbește despre cum a ajuns de la joaca din copilărie la podiumul mondial.
„Eu consider dresajul canin, mai degrabă, o formare de comportament. Este un domeniu în care poți să performezi, să faci mereu mai bine, mai bine… Obții rezultate extraordinare, la care nici nu te-ai gândit. Este o provocare care te poate duce foarte sus. «The sky is the limit»”, afirmă Alex Bondar, instructor de dresaj canin. În opinia sa, există pași pe care trebuie să-i urmăm pentru ca animalul nostru de companie, câinele, să ne urmeze cu încredere.
Claudia Teodora Ignat: Care a fost începutul?
Alex Bondar: Eram copil când am început „să antrenez” câini obișnuiți. Ei au fost motivul pentru care am continuat și m-au ajutat să evoluez. Acum, având o formare profesională, cred eu, foarte potrivită – sunt absolvent al unei facultăți de educație fizică și sport – cunosc principiile și metodologia învățării. Multe dintre materiile studiate reprezintă un suport real pentru formarea comportamentală a câinilor. Principiile elementare sunt aceleași, relațiile logice sunt aceleași, doar că puțin mai simple.
C.T.I.: Este mai ușor să „dresezi” un câine decât un om?
A.B.: Nu. Este mult mai clar. Câinii nu știu să disimuleze. Foarte rar întâlnești un câine care te „minte” prin reacțiile sale. Îndrăznesc chiar să spun că nu au cum să mintă. Este imposibil ca ceva din comportamentul lor să nu-ți arate exact ce gândesc.
C.T.I.: Un stăpân ar trebui să cunoască, în primul rând, psihologia umană și apoi pe cea a animalului, pentru a-l putea înțelege?
A.B.: Eu consider că un câine, din primul moment în care ajunge la tine, devine o responsabilitate la fel de mare ca ceilalți membri ai familiei. Mi se pare normal ca, pentru a avea o relație echilibrată și armonioasă, să încerci să-i înțelegi nevoile, iar tu, ca lider de haită sau lider al familiei, să știi cum să ceri, ce să ceri și ce oferi în schimb. Înainte de toate, un stăpân de câine ar trebui să fie informat. Trebuie să cunoască felul în care funcționează un câine, care îi sunt necesitățile și limitele.
În țările mai avansate din punct de vedere chinologic, există rase pentru care, înainte de adopție sau achiziție, se solicită un examen psihologic al potențialului stăpân. Lucrurile trebuie să fie simple, dacă vrei o relație armonioasă în care tu să te bazezi pe câinele tău și nu invers.
Lupul – care a devenit câinele de astăzi – a ieșit din pădure și a început să urmeze omul pentru că avea nevoie de un lider care îi oferea mai mult confort, adică resurse. Dar câinii urmau oamenii, nu invers. Din păcate, astăzi, în multe cazuri, rolurile s-au inversat. Motivul este o dragoste prea mare, dar fără rațiune.
În lumea lor există alb sau negru, rai sau iad. Sunt conduși instinctual de confortul pozitiv sau negativ. Relația se poate construi. Asta înseamnă, din punctul meu de vedere, dresajul: formarea de comportament, integrarea în societate, educația, construite pe aceleași principii de învățare ca și la oameni.
C.T.I.: Tu de care rasă de câine te-ai apropiat mai mult?
A.B.: De-a lungul timpului, am ales mai multe rase. Pe vremuri, toată lumea era fascinată de ciobănescul german. Ulterior, am fost atras de Dogul German, iar de peste 25 de ani mă ocup de Ciobănescul Belgian Malinois. Capacitățile fizice, inteligența și loialitatea sa se ridică la un alt nivel față de alte rase.
Nu este un câine cu un aspect spectaculos, dar magia lui constă în ceea ce face și cum face. Cu un Malinois bun – și subliniez bun, pentru că există Malinois și Malinois adevărați – poți realiza lucruri incredibile. Poți avea un câine de protecție a familiei și, în același timp, un câine de asistență socială. Se adaptează situațiilor.
Vorbesc despre câini cu care am lucrat și cu care am atins performanțe extraordinare. Un câine poate fi format pentru intervenție într-o echipă de asalt, iar acasă să fie prietenul copiilor.
C.T.I.: Ce ai învățat din aceste experiențe?
A.B.: Am învățat că majoritatea lucrurilor care nu se întâmplă ni se datorează nouă, pentru că avem multe limitări inconștiente. Ce consideram imposibil acum zece ani, astăzi este normal. Iar ceea ce acum pare imposibil, peste zece ani va fi firesc.
Inteligența câinilor este mult subapreciată. Pot folosi ustensile, pot construi comportamente. Dar ceea ce mi se pare fantastic este empatia lor. Câinii sunt extrem de empatici. Sunt o oglindă a ceea ce ești tu și, de multe ori, nu conștientizezi asta. Un lucru este cert: câinele îți simte starea.
C.T.I.: Tu cât de departe ai ajuns?
A.B.: La început exista ideea că începi lucrul cu un câine la 10–12 luni. Acum, proiectele mele sunt să formez comportamente la pui din cuib, de una-două săptămâni. Folosesc stimuli olfactivi și tactili, înainte să deschidă ochii. Am convingerea că pot învăța un pui de două săptămâni anumite lucruri.
C.T.I.: Dar câinele ajunge la stăpân la două luni…
A.B.: Este o problemă delicată. Aici intervine diferența dintre crescător și înmulțitor. Un crescător adevărat este orientat spre performanță – utilitară, de sănătate, genetică. Nu există câine perfect, dar tinzi spre perfecțiune.
Un crescător este interesat de ce s-a întâmplat pe linia respectivă acum 20 de ani și are un obiectiv pe următorii 20. Îl interesează ce fac cățeii, cum se comportă, iar dacă unul arată semne problematice, are puterea să oprească reproducția. „Stop joc!”
Eu știu de unde am început și unde am ajuns. Nu există săptămână fără feedback pozitiv din lume despre câinii născuți la Oradea. 95% dintre feedback-uri sunt pozitive, dar un procent excelent ar fi 98%.
C.T.I.: Este adevărat că după o vreme începi să semeni cu animalul tău?
A.B.: În caz fericit, câinele seamănă cu tine. În caz nefericit, când câinele conduce, stăpânul seamănă cu câinele.
C.T.I.: Acolo există o vină?
A.B.: Nu aș numi-o vină, ci lipsă de informare sau de decizie. Câinii testează limitele. Dacă nu le găsesc, evoluează până când ajung să-l „dreseze” pe stăpân.
C.T.I.: Cum ne alegem corect un animal de companie?
A.B.: Cu sinceritate. Pe o foaie, cu argumente pro și contra. Spațiu, timp, responsabilitate. Deciziile nu trebuie luate în funcție de modă sau mass-media.
C.T.I.: Poate un stăpân, fără ajutor profesionist, să devină lider de haită?
A.B.: Da, dar este greu. De aceea un formator bun poate fi de mare ajutor. Un formator construiește comportamente logice și pozitive. Și eu am nevoie, uneori, de evaluare externă. Nu există „cel mai bun”. Există doar momente în care ești foarte bun.
C.T.I.: Câinii te mai pot surprinde?
A.B.: Răspunsul este categoric: da.
C.T.I.: Care este prima întrebare pentru un viitor stăpân?
A.B.: „Unde te vezi cu câinele tău peste cinci ani?”
C.T.I.: Există întrebări greșite?
A.B.: Nu. Din ignoranță poate nu te-ai gândit la o problemă, dar nu există întrebări greșite.
C.T.I.: Este important un ghid de formare pentru stăpâni?
A.B.: Da. Informarea trebuie să fie corectă. Dacă nu transmitem informații reale, vor apărea pseudo-profesioniști care n-au mai văzut un câine de mult timp.
C.T.I.: Ultima performanță?
A.B.: Locul 3 mondial pe echipe, categoria 3, Campionatul Mondial, Grecia 2025.
Dincolo de tehnici și performanțe, dresajul canin rămâne despre responsabilitate, informare și asumarea rolului de lider. Așa cum subliniază Alex Bondar, relația cu un câine se construiește în timp, iar limitele există doar în măsura în care suntem dispuși să le depășim.
Claudia Teodora Ignat
