Plugușorul reprezintă unul dintre cele mai vechi și îndrăgite obiceiuri legate de sărbătoarea Anului Nou, având rădăcini în cultura agrară. Fiind un colind-ritual, Plugușorul poate fi considerat o manifestare folclorică complexă. Altădată era folosit un plug adevărat, împodobit cu crengi de brad și cu panglici, tras de patru sau de doi boi, de asemenea împodobiți.

În anii ce au urmat, până în prezent, s-a răspândit plugușorul în miniatură, simbolic, purtat de cel care urează, format dintr-un băț cu două crăci care reprezintă coarnele plugului. Clopoțeii care-l împodobesc acompaniază ritmic recitarea.

Altădată rit menit să provoace fertilitatea, Plugușorul este astăzi (*acolo unde se păstrează) un obicei care contribuie la potențarea atmosferei de optimism, la veselia generală a sărbătorii de Anul Nou. Suedezul Waldemar Liugmann a căutat să stabilească o legătură între obiceiul nostru și aratul ritual practicat de țăranii romani fie în Ianuarie, fie la 1 martie.

Desfășurarea se leagă , conform acestuia, de aratul și semănatul ritual din cultul lui Dionysos și al lui Osiris. Putem însă prespune că, de fapt, la origine, Plugușorul este ceremonialul primei brazde practicat de către căpetenia obștei. Si, la fel ca în urarea noastră, bădița Vasile sau bădița Traian – par să aibă același rol.

Bazat pe o practică rituală menită să însoțească muncile plugarului, Plugușorul evoluează treptat și ajunge la formele sărbătoririi de astăzi. Prin înmulțirea momentelor de umor și ironie, Plugușorul devine o poveste versificată menită mai degrabă să distreze, decât să provoace rodire.

„Mâine anul se-nnoiește,
Plugușorul se pornește,
Și-ncepem a colinda,
Pe la case a ura:
Câte flori sunt în livadă
Zile bune să vă vadă!
Câți carbuni sunt în cuptor
Tot atâția ani cu spor!
Și să fie cu belsug
Pentru brazdă de sub plug!
La mulți ani cu sănătate
Și s-aveți noroc la toate!
La anul și La mulți ani!„