Peștera Coliboaia din Munții Bihorului, cunoscută pentru desenele rupestre realizate acum mai bine de 30.000 de ani, a fost inclusă pe lista indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO. Acesta este primul pas pentru ca situl să primească statut oficial de patrimoniu mondial.
Anunțul a fost făcut joi, într-o conferință de presă, de managerul Muzeului Țării Crișurilor, Gabriel Moisa, și de muzeograful arheolog dr. Călin Ghemiș, implicat direct în explorarea, cercetarea și documentarea peșterii.
Călin Ghemiș a explicat că demersurile au început încă din anul 2017, când a fost finalizat primul dosar. Ulterior, documentele au fost completate și refăcute de mai multe ori. În urmă cu trei ani, dosarul a revenit în atenția Institutului Național al Patrimoniului, care l-a trimis către UNESCO. Organizația l-a acceptat la 15 aprilie anul acesta și l-a publicat pe site-ul oficial.
Specialiștii consideră descoperirea de la Coliboaia una dintre cele mai importante din Europa în domeniul artei paleolitice.
Gabriel Moisa a spus că Peștera Coliboaia are o importanță majoră pentru România, pentru județul Bihor și pentru istoria omenirii. El a spus că sunt puține locurile prin care România ajunge cu adevărat în patrimoniul universal, iar Coliboaia este unul dintre ele. În opinia sa, valoarea sitului trece dincolo de granițele unei comunități sau ale unei țări și este importantă pentru întreaga lume. Totodată, această descoperire așează România pe harta marilor repere culturale și științifice.
Peștera se află în comuna Câmpani, pe cursul superior al Văii Sighiștelului, la altitudinea de 550 de metri. Are peste 1.066 de metri de galerii cartate și o diferență de nivel de 15 metri.
Deși era cunoscută în literatura speologică încă dinainte de anul 1900, peștera a fost explorată serios abia în 1981. Atunci, G. Halasi a parcurs galeria activă până la sifonul 4, unde înaintarea nu a mai fost posibilă din cauza apei. La acel moment nu a fost observată intrarea în Galeria Desenelor.
Explorările au fost reluate în 1997 de speologi din cadrul Federației Române de Speologie. Cu toate acestea, Galeria Desenelor a rămas necunoscută până în septembrie 2009, când au fost observate picturile. Echipa de speologi a anunțat conducerea FRS, iar apoi au fost luate măsuri de protecție.
În noiembrie 2012, explorările au fost oprite pentru a proteja galeria cu desene preistorice. De atunci, accesul este permis doar specialiștilor și numai în condiții stricte.
Călin Ghemiș a precizat că desenele sunt extrem de fragile și nu poate fi riscată degradarea lor, mai ales că au rămas izolate timp de zeci de mii de ani.
Specialiștii români iau în calcul și exemplele negative din peșterile Lascaux și Altamira, unde turismul necontrolat a afectat picturile rupestre.
Galeria Desenelor, considerată cea mai valoroasă parte a peșterii, are aproximativ 50 de metri lungime și se află la circa 770 de metri de intrare.
Cercetătorii cred că, în trecut, o mare parte din peșteră era decorată, însă viiturile și schimbările geologice au distrus multe dintre reprezentări.
Pe pereții galeriei au fost identificate 13 desene care arată rinoceri, urși, posibil un cal sau o felină, bizoni și mai multe figuri care nu au fost încă lămurite.
Analizele cu radiocarbon făcute pe șase probe prelevate între 2010 și 2012 arată o vechime cuprinsă între 36.140 și 32.000 de ani. Cele mai multe rezultate indică aproximativ 33.000 de ani.
Specialiștii spun că există dovezi clare ale prezenței umane din Paleoliticul superior vechi, aparținând culturii aurignaciene, legată de primii Homo sapiens moderni ajunși în Europa.
Potrivit cercetătorilor, valoarea excepțională a peșterii vine din vechimea, unicitatea și importanța ei culturală. Descoperirea ajută la înțelegerea credințelor și artei din Paleolitic. Arheologul afirmă chiar că este vorba despre unul dintre primele „vernisaje” de artă din lume.
În Galeria Desenelor, pe o distanță de circa 50 de metri, au fost găsite zece reprezentări rupestre considerate de specialiști schițe și crochiuri cu mare valoare arheologică.
Mai multe dintre ele au fost realizate cu cărbune de lemn și prezintă animale care făceau parte din fauna observată de omul paleolitic acum zeci de mii de ani.
Printre figurile identificate se află un rinocer, propus chiar drept simbol al peșterii. Acesta este redat cu cele două coarne, urechile și ochii clar conturați.
Cele mai multe desene sunt protome, adică reprezintă doar o parte a corpului animalelor. Există însă și un caz în care apare un bizon desenat complet.
Specialiștii cred că aceste imagini pot avea legătură cu ritualuri și practici asociate așa-numitei „magii vânătorii”.
O altă imagine interpretată de cercetători ar putea reprezenta un cal aflat în alergare, deși există și alte posibile explicații.
Nu există exemple identice din punct de vedere artistic, însă cele mai apropiate asemănări privind tehnica de realizare au fost găsite în Franța, în celebra Peșteră Chauvet. Aceasta a fost descoperită în 1994 și inclusă în patrimoniul UNESCO în 2014.
La Chauvet, artiștii paleolitici foloseau crăpăturile naturale ale pereților pentru a reda anumite detalii anatomice ale animalelor. Aceeași tehnică a fost observată și la Coliboaia.
La fel ca Peștera Chauvet, și Coliboaia este închisă publicului pentru a fi protejată. Totuși, modelul francez arată că se poate realiza o copie fidelă pentru vizitare.
Deși includerea pe lista UNESCO ar putea aduce faimă și noi surse de finanțare pentru zonă, specialiștii exclud deschiderea peșterii pentru publicul larg.
Monitorizarea microclimatului a arătat că simpla prezență a câtorva persoane schimbă temperatura din galerie și poate afecta picturile.
În schimb, cercetătorii propun construirea unui centru de vizitare sau a unui muzeu în apropierea Văii Sighiștelului, unde să fie refăcute desenele și atmosfera din interiorul peșterii.
Un astfel de proiect ar putea transforma zona într-un important punct cultural și turistic, după modelul unor comunități din Franța care s-au dezvoltat în jurul siturilor paleolitice.
„Avem o peșteră care aparține istoriei universale. Întrebarea este ce facem cu ea”, spun specialiștii, care arată că situl din Bihor este una dintre puținele ocazii în care România intră în circuitul marilor descoperiri ale patrimoniului mondial.
Gabriel Moisa a mai spus că cercetările din Peștera Coliboaia au fost sprijinite de mai multe instituții din România și Franța.
Printre principalii finanțatori s-au numărat Consiliul Județean Bihor și Primăria Oradea, care au oferit sprijin logistic și financiar prin Muzeul Țării Crișurilor.
La cercetare au participat direct Muzeul Țării Crișurilor și Muzeul din Orgnac, Franța, într-o colaborare româno-franceză considerată esențială pentru studierea artei rupestre.
Proiectul a primit sprijin și din partea Institutului Național al Patrimoniului, Federației Române de Speologie, Federației Franceze de Speologie, Administrației Parcului Natural Apuseni, Direcției Județene de Cultură Bihor, precum și al cluburilor de speologie din Oradea (Cristal), Arad și Ștei.
Crina Dobocan
