Trei artiști fotografi din Oradea, membri ai Asociației „Etno Foto Art”, au plecat într-o călătorie în inima Regiunii Moravia, în Cehia, pentru a descoperi urmele unei tradiții străvechi: viața pastorală a valahilor din această zonă. Proiectul lor, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, a fost o oportunitate de a explora și de a documenta cultura și meșteșugurile care leagă România de această regiune europeană, unde valahii au lăsat o amprentă adâncă.

Proiectul s-a desfășurat în două etape importante. Prima a fost dedicată realizării unei expoziții fotografice, cu 120 de imagini imprimate în format 30×40 cm, care vor fi expuse atât în România, cât și în diverse locații din străinătate. A doua etapă a presupus crearea unui album fotografic, un material de referință care surprinde esența vieții valahilor din Moravia, cu imagini de o rară frumusețe și autenticitate.

Vernisajul expoziției va avea loc vineri, 29 noiembrie 2024, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, iar ulterior va fi vernisată și o expoziție similară la Oradea, orașul de origine al fotografilor. Astfel, publicul va putea descoperi tradițiile și meșteșugurile valahilor, dar și un fragment dintr-o cultură care continuă să fie păstrată cu mândrie în regiunea Moraviei.

Muzeu în aer liber

Una dintre opririle importante ale echipei a fost vizitarea Muzeului în aer liber al valahilor din localitatea Rožnov pod Radhoštěm. Acest muzeu etnografic, un adevărat sanctuar al tradițiilor, reunește exponate deosebite – case de lemn vechi, salvate din diverse colțuri ale Moraviei, care păstrează habitatul rural de altădată. Aici, grație unor proiecte existente, vizitatorii pot învăța despre meșteșugurile tradiționale, cum ar fi: coacerea pâinii, croșetarea hainelor de lână, prelucrarea lemnului și fierului – toate activități care fac parte din viața cotidiană a valahilor.

Liviu Constantin Demeter, unul dintre fotografii implicați în proiect, povestește cu entuziasm despre experiența trăită.

„Vechile case de lemn păstrează în condiții optime habitatul de odinioară, iar meșteșugurile tradiționale sunt o parte esențială a acestui muzeu viu. Este un loc în care tradițiile valahilor se regăsesc într-o formă autentică, oferind vizitatorilor o lecție valoroasă despre istoria și cultura acestei regiuni”, a relatat el.

Cuvinte și meșteșuguri

Însă, cercetarea fotografilor nu s-a oprit doar la muzeele și expozițiile din zonă. Cei trei temerari au călătorit pe drumuri înguste, până în vârfurile munților, în căutarea urmelor valahilor și a tradițiilor lor. Astfel, au descoperit cuvinte vechi din vocabularul pastoral, care încă mai sunt folosite de localnici și care seamănă foarte mult cu cele românești.

Termeni precum: „bača” (cioban), „gelata” (recipientul de lemn pentru lapte), „urda” (urdă), „kosar” (coșară) sau „watra” (locul unde stă ciobanul) sunt doar câteva exemple de cuvinte care leagă Moravia de regiunile carpatine din România.

Fotografii orădeni au identificat, de asemenea, locuri cu denumiri care evocă străvechi tradiții pastorale, cum ar fi „Raztoka” (ce se referă la prinderea peștilor prin devierea pârâurilor montane și după care pe traseul original a apei se luau peștii) sau „Valašska Kyselice” (o supă tradițională cu varză acră, costițe afumate și usturoi). Aceste denumiri nu sunt doar cuvinte, ci păstrează în ele memoria unor activități ancestrale, transmise din generație în generație.

„Toate aceste cuvinte și obiceiuri sunt părți esențiale ale vocabularului pastoral din regiunile carpatine, care se întind de la Cehia până în România și Serbia”, explică Liviu Constantin Demeter.

„Sunt termeni ocupaționali, legați de viața celor care se ocupă cu păstoritul, dar care, din păcate, riscă să fie uitate în fața modernizării„, a mai adăugat el.

Legătura între Moravia și Carpați

Pentru cei trei fotografi orădeni – Gheorghe Petrila, Ovidiu Gabor și Constantin L. Demeter – această expediție a fost mai mult decât o simplă călătorie fotografică. A fost o incursiune în trecut, o oportunitate de a înțelege mai bine istoria și tradițiile valahilor din Moravia și de a aduce în prim-plan o moștenire comună a popoarelor din regiunile montane ale Europei Centrale și de Est. Pe drumurile montane, între satul „Na Kolibe” și pârâul „Magurka”, fotografii au găsit ecouri ale Carpaților din România, în toponime și tradiții, dar și în poveștile oamenilor care încă păstrează viu spiritul străbun.

„A fost o experiență foarte plăcută în mijlocul acestor oameni minunați care trăiesc în aceleași tradiții ca și păstorii din Carpații noștri. Este un sentiment unic să te simți acasă, chiar și la sute de kilometri distanță”, mai spune Demeter.

Practic, cei trei artiști fotografi orădeni au încercat să reconstruiască, prin obiectivul fotografic, legătura dintre cele două lumi, dintre tradițiile pastorale din Carpați și cele din Moravia, și de a aduce în prim plan străvechi meșteșuguri care au traversat secolele.

,,Localități cu diferite nume, ne amintesc de vocabularul nostru: Poteč care face trimitere la o potecă; micuța localitate Na Kolibe, de la ideea de colibe ce existau aici la întemeierea satului; ori satul astăzi dispărut, U Filů, cu traducere în limba română, satul fiilor. Un alt caz este vârgul Magura cu pârâiașul său Magurka, ce ne amintește de Carpații din țara noastră, deoarece avem și noi piscuri de munte cu acest nume, Măgura. Păstori de oi, odinioară se găseau în toate țările carpatine: Cehia, Slovacia, Polinia, Ucraina, România, Serbia. În aceste țări, în regiunile muntoase până în zilele noastre se mai păstrează câteva cuvinte din vocabularul pastoral: gelata/geleta = recipientul de lemn în care se adună laptele proaspăt muls; urda = urdă; bryndza = brânză; kosar = coșară; watra, salasz/salaš = locul unde stă ciobanul cu oile; polana = poiană; pietra = piatră, kolyba = un regionalism pentru o casă mai mică; kornuta = soi de ovine; rumiga = rumegă; kamesnica = cămașă tradițională bărbătească; dunga = curcubeu; putnia = putină, trombita = trâmbiță; afina = afine; grapa = groapă, în sensul de pantă abruptă; kosa = coasa pentru cosit; slanina = slănină; vlna = lână.

Acestea nu sunt cuvintele unei țări, ci cuvinte ocupaționale pentru domeniul pastorației, celor care se ocupă de creșterea ovinelor”, explică Demeter.  

Acestor cuvinte transfrontaliere, întâlnite în micile sate din vârful sau văile munților locuite de vechii valahi care au ajuns aici în numele transhumanței, se cuvenea ca Gheorghe Petrila, Ovidiu Gabor și Constantin L. Demeter să le acorde atenția cuvenită, așa cum le-au acordat și valahilor din Moravia, petrecând timp de două săptămâni în mijlocul acestor minunați oameni.

Crina Dobocan
Foto: Constantin Liviu Demeter