În România există numeroase pasuri, însă Prislop este considerat una dintre cele mai spectaculoase destinații montane din țara noastră. Acest loc, aproape ignorat de români, dar vizitat adesea de turiști străini, oferă panorame de o frumusețe rară, dezvăluind perspective spectaculoase asupra Carpaților Orientali.

Undeva între cer și pământ, la 1.416 de metri altitudine, se deschide o lume unde istoria, natura și tradițiile se împletesc într-o armonie rar întâlnită. Pasul Prislop, poate prea puțin cunoscut de români, dar iubit de turiștii străini, este una dintre cele mai spectaculoase destinații montane din România.

Situat pe DN18, între Borșa (Maramureș) și Cârlibaba (Suceava), Pasul Prislop este doar un drum ce unește două regiuni istorice – Maramureșul și Bucovina, dar și o veritabilă punte între lumi, epoci și povești. Aici, la granița dintre Munții Rodnei și Munții Maramureșului, fiecare stâncă pare că ascunde un fragment de istorie, iar fiecare potecă deschide o fereastră spre o Românie autentică, încă vie.

O istorie scrisă cu sânge și foc

Pasul Prislop a fost, din cele mai vechi timpuri, un drum al oamenilor – fie că era vorba de comercianți care traversau munții cu caravane încărcate, fie de armate care scriau pagini tragice ale istoriei. În martie 1241, în timpul marii invazii mongole, tătarii au trecut prin această zonă spre Maramureș, iar urmele conflictelor ulterioare sunt și azi vizibile: tranșee, buncăre și un cimitir al eroilor, unde odihnesc 136 de soldați căzuți în cele două războaie mondiale.

La câțiva pași de șosea, în vârful pasului, se află Mănăstirea „Schimbarea la Față”, construită în memoria acestor eroi. Locul e liniștit, cu clopote ce bat blând peste crestele montane, iar hanul de lângă oferă refugiu drumeților și pelerinilor.

Drumul dintre nori

DN18, ce taie muntele de la vest la est pe o lungime de circa 50 de kilometri, oferă călătorilor panorame care-ți taie respirația: Obcinele Bucovinei, Munții Rodnei, izvoarele Bistriței Aurii și poalele vârfului Pietrosul Rodnei (2.303 m), cel mai înalt vârf al Carpaților Orientali.

Pasul urmează creasta dintre Preluca Tătarilor și vârful Știol (1.611 m). De o parte, Maramureșul, cu pante abrupte și sălbatice; de cealaltă, Bucovina, domoală și blândă. Împreună, creează un echilibru vizual și spiritual pe care puține locuri din țară îl pot oferi.

Destinații care merită fiecare pas

Orașul Borșa, poarta vestică a Pasului Prislop, e o comoară montană în sine. Pârtiile de schi, băile minerale și accesul către Parcul Național Munții Rodnei transformă localitatea într-un centru turistic din ce în ce mai apreciat. De aici pornesc traseele spre Cascada Cailor – o cădere de apă de 90 de metri, spectaculoasă în orice anotimp – și spre vârful Pietrosul Rodnei.

Nu departe, pe valea Vaserului, Mocănița – ultima cale ferată forestieră cu aburi din Europa – suflă aburi și povești printre pădurile seculare.
Construită de armata austro-ungară în timpul Primului Război Mondial, această linie de cale ferată, cândva vitală pentru transportul de lemn, este astăzi un simbol viu al trecutului și o atracție turistică de top.

Tradiție și spiritualitate

Regiunea este un punct central al spiritualității și tradiției românești. Începând cu biserica de lemn din Băile Borșa (1718) și terminând cu Mănăstirea Moisei (1672), patrimoniul religios respiră prin lemn, piatră și credință. Aceste lăcașuri adăpostesc picturi vechi, icoane rare și legende locale transmise din generație în generație.

Un loc unic este Muzeul Rădăcinilor de la poalele pasului – un mic univers al formelor sculptate de natură, adunate de Ștefan Grec timp de peste patru decenii. Rădăcini de molid în forme ciudate, obiecte de război și suveniruri locale compun un tablou atipic al identității maramureșene.

Prislopul – între folclor și zăpadă

Pe lângă natură și istorie, Pasul Prislop pulsează și prin evenimente culturale. Festivalul de folclor „Hora la Prislop” adună, an de an, oameni din Maramureș, Bucovina și Transilvania. Cu toții se bucură de portul popular autentic, dans și muzică și bucate tradiționale. Este o tradiție documentată încă din 1738, suspendată doar în anii în care lipsa fondurilor sau lucrările de modernizare au împiedicat organizarea.

Iarna, pasul prinde viață sub zăpadă. Pârtia de schi Prislop, situată chiar în vârful trecătorii, oferă două variante – una ușoară și una medie – dotate cu telescaun și nocturnă. Aici, la granița dintre județele Maramureș și Suceava, turiștii pot schia în liniște, departe de aglomerația stațiunilor celebre.

Pasul Prislop este un drum montan, dar și un poem al pietrei, al pădurii și al istoriei. Este locul în care natura îți vorbește în șoapte de vânt, iar trecutul se aude în pașii drumeților ce urcă spre cer. Prislopul e România autentică, necosmetizată, dar pură – o comoară ce așteaptă să fie (re)descoperită.

Crina Dobocan