Annamaria Pal a știut încă din copilărie că vrea să facă parte dintr-o echipă care salvează vieți. Fascinată de filmele cu pompieri, ambulanțe și medici, a ales să devină voluntar SMURD și să își pună pasiunea pentru oameni în slujba celor aflați în nevoie. De la momentele de emoție intensă și provocările de zi cu zi, până la realizările impresionante și impactul pe care l-a avut asupra celor din jur, Anamaria este un exemplu de dedicare și curaj. Astăzi, ca cel mai activ voluntar al ISU Bihor, ea îmbină munca alături de pompieri cu pasiunea pentru a salva vieți, demonstrând că nimic nu este imposibil atunci când ai încredere în tine și în echipa ta.

Crina Dobocan: Ce te-a determinat să te înscrii ca voluntar la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Crișana” al județului Bihor?

Pal Annamaria: Mereu am știut că vreau să am o meserie în care să pot lucra cu oamenii, în care să pot să învăț lucruri noi, unde este adrenalina multă, unde pot să ajut oamenii și, mai ales, să fac din pasiune ceea ce fac.

În copilărie, mă uitam mereu la filme cu pompieri, ambulanță, polițiști, medici, filme în care viața oamenilor era salvată. Când a trecut o mașină a M.A.I. pe lângă mine, am știut că vreau să fiu și eu membru al unei echipe asemănătoare.

Chiar înainte de examenul de bacalaureat, profesoara mea de limba română mi-a spus că se fac înscrieri pentru a deveni voluntar SMURD și că mi s-ar potrivi. Fără să mă gândesc la ce urmează, ce schimbări vor fi în viața  mea, am depus documentele necesare, care au fost acceptate.

A urmat o perioadă foarte grea pentru mine deoarece, în paralel cu probele examenului de bacalaureat, am început cursurile la ISU Bihor. Nu a fost deloc ușoară această perioadă, mai ales că, până atunci, am vorbit foarte puțin în limba romănă, dar am reușit. Am început și pos-licealul de asistent medical generalist. Nu o voi uita niciodată prima mea de zi la Detașamentul 2 Oradea, după transferul de la Stația de Pompieri Valea lui Mihai.

C.D.: Care a fost prima ta intervenție alături de pompierii bihoreni? Ce emoții sau provocări ai avut atunci?

P.A.: La prima mea intervenție  am mers cu multe emoții la un domn în vârstă, cu multe probleme de sănătate. În Valea lui Mihai am mers la oameni pe care îi cunoșteam. Partea mai grea a fost după transferul meu la Oradea. Am avut emoții mari pentru că am avut o echipă nouă, cazuri mai dificile, mai periculoase, mai lungi și toată ziua eram plecați din unitate.

După prima intervenție, a venit la mine comandatul de echipaj și mi-a zis să nu am emoții, că mă va ajuta în orice și să am curaj să îl întreb orice.

Și așa și e: echipa mea a fost și este mereu alături de mine!

C.D: Ce înseamnă pentru tine să fii cel mai activ voluntar al ISU Bihor în acest an?

P.A.: Să fiu cea mai activă voluntară este o mare onoare. Eu consider că este un semn că trebuie să lucrez în viitor în acest domeniu. Mereu am făcut cu pasiune voluntariatul și așa voi face și în profesie.

Sunt fericită că sunt membră a acestei frumoase familii: cea a pompierilor. Când intru în tură, îmi trec toate emoțiile, știu că lucrez cu o echipă foarte bună și pregătită pentru orice caz.

Inspectoratul pentru Situații Urgență „Crișana” al județului Bihor a devenit a doua mea familie. Cu ajutorul lor, cu încrederea pe care au avut-o în mine, am ajuns până aici. Știu că la fiecare solicitare sunt în siguranță lângă ei.

C.D.: Cum reușești să îmbini orele de voluntariat cu alte activități personale sau profesionale?

P.A.: Sunt norocoasă că am o echipă, o familie și prieteni minunați care sunt înțelegători. Sunt înconjurată de oameni minunați care sunt mereu alături de mine și caremă ajută să-mi fie mereu mai ușor. De obicei, plec de acasă devreme și ajung foarte târziu. Mereu îmi fac timp pentru ce vreau și pentru persoanele iubite. Depinde doar de noi cum ne organizăm timpul. Pentru ISU, mereu mi-am făcut timp și îmi voi face pentru că merg acolo din pasiune. E foarte greu să fii prezent peste tot, dar nu e imposibil, dacă ai mereu oameni minunați alături de tine.

C.D.: Ai avut momente în care ai simțit că eforturile tale au făcut o diferență semnificativă în viața cuiva? Ne poți împărtăși o astfel de experiență?

P.A.: Da, am avut. De multe ori mi s-a spus că nu voi reuși  să ajung departe pentru că sunt fată, că această meserie nu este pentru femei, mai ales dacă vrei să mergi și la solicitări. Reușești să faci orice dacă vrei cu adevărat și dacă lupți pentru visurile tale. Într-o zi, o cunoștință a venit la mine și mi-a zis că e mândră de mine că mereu lupt pentru visurile mele, că merg la școală, lucrez și sunt prezentă foarte des la ISU.

„Aproape la fiecare eveniment, proiect sau prezentare ești prezentă la ISU BH”, mi-a spus. De asemenea, mi s-a spus că vorbesc limba română mult mai bine de când fac voluntariat la ISU, că sunt foarte activă, că nu prea am timp liber și că sunt un exemplu pentru cei din jur. La un eveniment, un copil a venit la mine și mi-a spus că vrea să fie și el ca mine, că ești prezentă peste tot, că ajut pe toată lumea și că zâmbesc mereu .

C.D.: Cum percep cei din jurul tău (familie, prieteni, colegi) activitatea ta de voluntar? Ai inspirat pe cineva să se alăture programului?

P.A.: Cei din jurul mereu sunt uimiți că fac această activitate. Sunt fericiți că mi-am găsit pasiunea și că fac din plăcere. Sunt persoane care nu au acceptat că fac doar lucruri care îmi plac mie și că mereu duc pănă la capăt visurile mele. Cei din jurul meu sunt alături de mine și primesc mult ajutor din partea lor. Am colegi extraordinari, pregătiți pentru orice caz, mereu sunt alături de mine si lucrăm împreună ca o FAMILIE. Mereu am ce să învăț de la ei. Avem amintiri de neuitat. Toată lumea este surprinsă că am ales cea mai grea, dar și cea mai  frumoasă meserie/pasiune.

C.D.: În timpul intervențiilor, ce calități sau abilități personale consideri că te-au ajutat cel mai mult?

P.A.: În timpul intervențiilor m-au ajutat pasiunea, încrederea în propriile forțe și ambiția. Am știut că am o echipă foarte bună și pregătită alături de mine și că sunt în siguranță lăngă ei. Am știut că pot să fac orice dacă am încredere în mine și lupt pentru visul meu.

C.D.: Ce sfat ai da unei persoane care se gândește să devină voluntar în cadrul ISU, dar are rețineri?

P.A.: Să aveți încredere în voi! Această mare familie este mereu alături de tine, nu ești singur. Sunt alături de tine în fiecare moment, te ajută să fii mai bun și să înveți. E o meserie grea, dar și cea mai frumoasă. Fiecare zâmbet, dovada de iubire pe care o primim de la oameni, amintirile prețioase, îți dau putere să faci zilnic voluntariatul. Poți să faci orice dacă ai încredere în tine și lupți pentru ceea ce îți dorești.

C.D.: Există o intervenție sau o activitate care te-a marcat? Ne vorbești despre ea?

P.A.: Toate intervențiile și activitățile pe care le am la ISU m-au marcat profund. E o meserie plină de momente frumoase și de neuitat. Dar avem și momente grele și triste. Oricât ne-am lupta, nu toate cazurile se termină bine. Este un sentiment uimitor când reușești să salvezi viața unui pacient. Îmi dă un sentiment foarte plăcut  când știu că am fost și eu parte dintr-o misiune de salvare. Desigur, au fost momente în care nu eram sigură dacă mi-am făcut bine treaba sau dacă am greșit, dar până la urmă am primit foarte multe feedback-uri care m-au făcut să realizez că aceasta este profesia care este cu adevărat pentru mine .

În același timp, pentru succes este necesară și o echipă bună, unde profesioniștii se pot completa reciproc în muncă.Știu că lucrez cu o echipă grozavă, suntem foarte uniți, mă simt în siguranță cu ei.

C.D.: Cum vezi dezvoltarea acestui program de voluntariat în viitor? Ce schimbări sau îmbunătățiri ai propune?

P.A.: Acest  program s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul anilor și se dezvoltă în continuare. Avem mulți voluntari care s-au alăturat pompierilor bihoreni. Sfatul meu pentru voluntarii actuali, și pentru cei care doresc în viitor să facă parte din rândul pompierilor bihoreni, e să aibă încredere în ei înșiși, pentru că dacă luptă pentru visurile lor, vor reuși.

A consemnat Crina Dobocan