Mâine, 3 martie, creștinii intră în Postul Paștelui, o perioadă de purificare, de rugăciune și de întoarcere către Dumnezeu. Este cel mai lung și mai aspru Post al anului, dar și o binecuvântare, o ocazie de a ne regăsi sensul profund al credinței. Postul Mare se încheie în 19 aprilie 2025.

Părintele Constantin Necula, unul dintre cei mai îndrăgiți duhovnici ai vremurilor noastre, ne îndeamnă să postim cu inimă deschisă, cu dragoste și cu bucurie.

„Suntem chemați să nu fim ca Adam și Eva, ci să fim după chipul și asemănarea lui Dumnezeu cel care, pe Adam și Eva chemându-i la Sine, iar aceștia goi fiind și rușinându-se, promite și ridicarea păcatului din mijlocul lor și redăruirea dimensiunii nemuritoare pentru care postim, întru care viem și întru care înviem. De aceea, îmi îngădui să vă spun: «Postiți cu zâmbetul, postiți cu dragoste, postiți cu bucurie!». Nu suntem niște luzări de Dumnezeu ci suntem cei care, primindu-l pe Cristos de partea noastră, știm că postim de dragul lui și pentru împlinire în El.”, a spus preotul.

Postul – o eliberare de ură

Părintele ne reamintește că postul nu este doar o abținere de la mâncare, ci și o eliberare de resentimente, de ură, de zgomotul inutil al lumii moderne.

„Săptămâna aceasta ne va chema la o frumoasă deschidere de inimă, la o întâlnire cu canoane, cu rugăciuni, cu cântări speciale și mai cu seamă cu efortul acesta de a ține bine închis eșantionul de consumism, pe care-l avem fiecare dintre noi în casă: frigiderul.

Nu e vorba doar să nu mâncăm, ci e vorba și să nu ne lăsăm mâncați de ură, de răutate, de neatenție, de lipsă de dragoste în raport cu oamenii. Poate că vom posti mai cu înțelepciune dacă ne aducem aminte în ce vremuri trăim, cât de grea este de înfruntat această perioadă! Cât de dificil ne este să rămânem oameni când ceilalți ne cer să rămânem neoameni”, spune părintele Necula.

Sală de sport a sufletului

Postul nu este doar un exercițiu de voință, ci un drum spiritual, un antrenament al inimii și al minții, o călătorie spre propria noastră renaștere.

„Este o sală de sport a sufletului”, spune părintele, amintindu-ne că fiecare zi de post este un pas către o credință mai vie, mai autentică.

Într-o lume în care tentațiile ne asaltează din toate părțile, postul devine o provocare a discernământului, o școală a virtuților. Este momentul în care suntem chemați să ne întoarcem privirea de la ecrane spre icoane, să alegem tăcerea rugăciunii în locul gălăgiei inutile, să ne hrănim sufletul cu lumină, în loc să-l împovărăm cu griji și neliniști.

„Dumnezeu ne vrea îndrăzneți în postire”, spune părintele. Ne vrea oameni puternici, curajoși, capabili să ne ridicăm atunci când cădem, să ne sprijinim unii pe alții și să mergem împreună pe drumul spre Înviere, mai spune îndrăgitul preot.

„Vă rog să concentrați pe icoane, nu pe ecrane de televiziune sau de telefoane. Să vă concentrați pe cuvinte, nu pe vorbărie. Pe rugăciune. Nu pe bârfă, nu pe ură, nu pe minciună, nu pe delațiune duhovnicească. Să vă concentrați pe ce ne-a dar Cristos mai de preț: așteptarea Învierii!

Postim pentru că așteptăm să ne întâlnim cu Domnul cel Înviat. Nu postim ca niște oameni înfrânți. Nu postim, dacă vreți, cu brațele coborâte a umilință și a înfrângere. Ci postim ca niște oameni curajoși, ca niște oameni care știm că-l avem de partea noastră pe Domnul Cristos.

În lume știm că sunt ispite, ca în viețile noastre. Dar Dumnezeu ne vrea îndrăzneți în postire. Sfânta Cântare a Triodului ne îndeamnă să intrăm în stadionul virtuților, în această încercare de a ne exercita și de a ne exersa în virtuțile care ne țin vii.

De aceea e frumoasă perioada aceasta a Postului. Ca o sală de sport. Mi-ar fi plăcut să o spun eu, însă a spus-o Sfântul Ambrozie cu sute de ani înainte: o palestră a spiritualului. O sală în care învățăm să ne dezvoltăm conștiința, lucrarea și virtuțile de care avem nevoie ca văzându-l pe Domnul Cristos să nu-l confundăm.

Și mai cu seamă să nu confundăm alți Dumnezei, ce se prezintă atât de minunat înaintea noastră, cu Dumnezeul nostru cel viu”, a declarat preotul Necula.

Acesta ne îndeamnă să începem această călătorie cu sufletul deschis, cu nădejde și cu dorința de a fi mai buni, mai aproape de Dumnezeu și de aproapele nostru. Ierusalimul se vede de departe, dar fiecare zi de post ne apropie mai mult de el. Să mergem înainte cu credință – invită apreciatul preot.

„În taina aceasta a deschiderii Postului trăim de fapt și măsura duhovniciei pe care fiecare dintre noi am asumat-o. E înțelept Dumnezeu! Nu ne-a chemat dintr-o dată să urcăm pe o pantă abruptă, ci de fiecare dată ne face câte o oprire, câte o stație în care să ne oprim, să ne tragem sufletul și să mergem cu discernământ mai departe. De fapt, ce ne cere cu adevărat postirea este să ne recăpătăm discernământul, discreția, bunul simț de a fi creștini.

Mă rog la Dumnezeu să fim sănătoși toți și să putem ducem cu frumusețe provocarea aceasta a postului la îndeplinire. E o provocare să dobândim virtuți, să lucrăm cu ele, să punem mâna pe Scriptură și să citim, să nu ne temem să ne rugăm, să ținem Psaltirea aproape de sufletul nostru și măcar de un verset din acelea să ne agățăm: «Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila ta!». Să înțelegem că singura certitudine care ține lumea este mila lui Dumnezeu și din ea ne hrănim toți.

Țineți minte că la Facere se spune: «A fost seară și a fost dimineață și aceasta a fost ziua întâi». Așa va fi în fiecare zi din Postul acesta, care este o Cincizecime de zile în care ne sporim iubirea. Să mergem! Ierusalimul se vede de departe!”, a conchis preotul Constantin Necula.  

Crina Dobocan