Unul dintre orașele cele mai frumoase din România este Oradea. Are tot ceea ce ne-am putea imagina că ar trebui să aibă un oraș de poveste: clădiri de patrimoniu restaurate, punând în valoare arhitectura lor emblematică, un centru istoric pietonal amplu și primitor, Palatul Vulturului Negru cu pasajul spectaculos inspirat de Galeria Vittorio Emanuele din Milano și cu vitraliile sale colorate, muzee, case memoriale, o cetate cu multe legende, parcuri, grădini, piațete, atracții pentru tineri și copii, un parc acvatic și râul Crișul Repede, care îl traversează și îl îmbogățește.

Oradea, orașul de turtă dulce al patrimoniului cultural, are peste 15 muzee care pot deveni deliciul oricărui pasionat de arhitectură și de istorie. Nicolae Iorga spunea că „un muzeu nu este un lux, ci o necesitate”, așa că istoria este prezentă la fiecare pas în Oradea și te invită să descoperi fiecare muzeu. Printre cele mai spectaculoase sunt Muzeul Orașului Oradea, care se află în Cetatea Oradea, Casa Darvas-La Roche, Muzeul Istoriei Evreilor, Muzeul Țării Crișurilor, Palatul Baroc, cu ale sale 365 de ferestre, opera arhitectului vienez Franz Anton Hillebrandt, ca o copie mai mică a Palatului Belvedere din Viena, Muzeul Francmasoneriei, Muzeul Farmaciei Rodia, Muzeul Episcopiei Romano-Catolice, Sinagoga Neologă Sion.

Scenă culturală

Scena culturală orădeană este deosebit de bogată. Festivaluri, expoziții, concerte, evenimente inedite punctează momente și accente importante din istoria și multiculturalitatea orașului. Printre cele mai cunoscute se numără festivalul de muzică de jazz, Ora Jazz Festival, ce animă Sinagoga Neologă și Filarmonica, festivalul Sounds of Oradea, ce aduce muzica de operă, baletul și alte manifestări ale artei în Piața Unirii și în alte locații emblematice din oraș, festivalul medieval ce reconstituie bătălii, muzica medievală și atmosfera de odinioară în Cetatea Oradea, Festivalul Copiilor, TIFF Oradea, festivalul de film Oradea Summer Film, Oradea FestiFall – cel mare mare festival al orașului, organizat cu ocazia aniversării sale. În luna decembrie, Târgul de Crăciun transformă centrul Oradiei într-o poveste cu mii de luminițe fermecate, căsuțe cu bunătăți, dulciuri ca-n copilărie, cadouri meșteșugite și spectacole tradiționale de colinde. Trebuie să ajungeți să petreceți o seară și la Teatrul Regina Maria, o clădire de patrimoniu grandioasă, realizată de renumita firmă „Fellner şi Helmer”, fondată de doi antreprenori vienezi, recunoscuţi în întreaga Europă pentru rafinament și execuție.

Atmosferă aristocrată

Pentru că poveștile care încep cu „Aici a stat…” au un mister aparte, vă propun să luați la pas și casele unde au stat personalități orădene de marcă, case memoriale transformate în muzee care vă deschid un univers domestic fascinant: Muzeul Ady Endre, Muzeul Aurel Lazăr, Muzeul Memorial Iosif Vulcan. Dincolo de faptul că puteți intra în intimitatea vieții unor personaje din cărți, veți putea afla detalii despre specificul vremurilor, despre felul în care trăiau orădenii în secolul XX, veți putea trăi istoria la ea acasă. Chiar și Casa Darvas-La Roche, primul muzeu dedicat stilului Art Nouveau din România, are componenta memorialistică, încapsulând spațiul în care au locuit ultimii proprietari. Expoziția muzeală este dedicată interioarelor orădene „La Belle Époque” și reconstituie atmosfera aristocrată din oraș. Oradea este singurul oraș din țară inclus în rețeaua europeană a orașelor Art Nouveau, un motiv în plus pentru a vizita această bijuterie arhitecturală.

La Muzeul Istoriei Evreilor puteți descoperi povestea unei fetițe de doar 13 ani, Éva Heyman, care a fost numită Anne Frank a Transilvaniei. Asemănător Annei Frank, Éva a scris un scurt jurnal în ghetoul din Oradea, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare de la Auschwitz și de a deveni o victimă a Holocaustului. La întoarcerea sa după război, mama Évei a recuperat jurnalul pe care fetița l-a scris în ghetoul din Oradea, publicându-l la Budapesta în 1948. Ulterior, au fost publicate traduceri în alte limbi, inclusiv în limba română, sub numele Am trăit atât de puțin. Aceasta este doar una dintre poveștile care pot fi descoperite la Muzeul Istoriei Evreilor, care este adăpostit în sinagoga ortodoxă Aachvas Rein, construită după proiectul arhitectului Pintér István și realizată de constructorul Weimann Béla. Și, din fericire, nu este singura sinagogă restaurată și reintegrată în circuitul turistic contemporan: Sinagoga Neologă Sion se află chiar pe malul Crișului Repede și a fost construită după modelul Sinagogii din Nűrnberg. Proiectul a fost elaborat de Busch Dávid, arhitect-şef al oraşului Oradea şi membru al comunităţii evreieşti. Construcţia impozantei clădiri cu 1.000 de locuri a fost încredinţată lui Rimanóczi Kálmán senior, nume consacrat al arhitecturii orădene, maestru al stilului eclectic.

Grădina Cerbilor

Cetatea Oradiei are o istorie bogată de peste nouă secole și este un reper extrem de important și influent din punct de vedere religios, cultural, științific, umanist și militar încă din timpul Renașterii. Prima construcție a fortificației a fost ridicată la sfârșitul secolului al XI-lea pe o insulă situată între brațele Crișului Repede și Peța, o zonă mlăștinoasă și împădurită. Aici, în zona numită Grădina Cerbilor, se spune că regele Ladislau al Ungariei obișnuia să vină la vânătoare. Această legendă legată de regele Ladislau, supranumit și regele-cavaler sau regele „făcător de minuni”, este inserată în cronica pictată de la Viena, una dintre cele mai importante surse istorice pentru perioada dinastiei maghiare a regilor Arpadieni. Regele Ladislau a domnit peste Ungaria între 1077 şi 1095. Se spune că într-o seară înstelată a anului 1092, pe când se afla la vânătoare prin Țara Crișurilor, el a ajuns într-o poiană largă, străjuită pe ambele părți de ape. A adormit, obosit fiind după goana cerbilor. În vis i s-au arătat două ființe supranaturale, doi îngeri, care i-au cerut să înalțe de îndată, chiar acolo, o mănăstire fortificată, cu hramul Sfintei Fecioare Maria. A numit locul Várad, iar în jurul mănăstirii s-a construit această cetate ce a stat multe secole în apărarea creștinătății. Ulterior, a întemeiat în cetate Episcopia Romano-Catolică de Oradea, biserica mănăstirii fiind folosită drept catedrală. Așa a început istoria unuia dintre orașele vestite ale Europei numite Varadinum, Oradea, Nagyvárad sau Grosswardein.

Act de sactificare

În 1192, papa Celestinus III a emis un act de sanctificare a regelui Ladislau I, fondatorul cetății orădene. Astfel, locul unde era înmormântat în cetate a fost transformat în loc de pelerinaj, sporind prestigiul cetății. Cetatea Oradiei a fost protejată de cotropitori de un șanț cu o adâncime de peste cinci metri, plin cu apă termală caldă care nu îngheța nici în cele mai geroase ierni. Această apă termală providențială provenea din pârâul Peța, datorită căruia nimeni nu a putut cuceri cetatea, până ce nu a fost găsită o soluție de a-l seca. Pârâul Peța izvorăște din localitatea Băile 1 Mai și este singurul pârâu termal din România.

În incinta fortificației se află și un palat renascentist, ce datează din jurul anului 1619. Pe vremea aceea, principele transilvănean Gabriel Bethlen a început construirea unui palat unic, cu pereții paraleli cu zidurile exterioare ale cetății. În cele cinci colțuri ale palatului a construit câte un turn. Construcția a fost realizată pe baza proiectului arhitectului italian Giacoma Resti din Verona. După moartea lui Gabriel Bethlen, lucrările construcțiilor au fost reluate de către Gheorghe Rákoczi I (1630-1648), iar mai apoi de către Gheorghe Rákoczi II (1648-1660). Palatul Princiar, unic în Transilvania, a fost finalizat în anul 1650 în stil renascentist târziu, fiind considerat cel mai frumos ansamblu de monumente din Principat. Astăzi, Cetatea Oradiei este una dintre puținele cetăți bastionare din România, emblema orașului și, de asemenea, un punct central al evenimentelor culturale, de la festivaluri medievale până la seri de film, petrecute pe iarbă în Parcul Cetății. Complexul cultural găzduit de Cetatea Oradea face parte din Muzeul Țării Crișurilor. Astfel că aici, în Muzeul găzduit în Cetatea Oradea, veți putea explora galerii de artă pentru cei mari și pentru cei mici, expoziții permanente – „General Traian Moșoiu.

Primul Război Mondial și Eliberarea Orașului Oradea”, „Discoteca anilor ’70-’80” și o serie de expoziții cu caracter temporar.

Sala cu Grifoni

Sala cu Grifoni din interiorul Cetății este una dintre cele mai frumoase încăperi din Palatul Princiar, fiind decorată cu stucaturi reprezentând animale fantastice și reale. Ea se află lângă alte două camere cu tavanul decorat cu picturi murale în tehnica „al secco”: ghepardul simbolizează calitățile fizice și morale, agerimea și promptitudinea. El este reprezentat legat, ca un animal domestic, iar prezența unui ghepard în ipostaza de animal domesticit ar fi fost posibilă în acea vreme doar la marile Curţi europene, ceea ce ne indică faptul că Oradea era la vremea respectivă o cetate importantă. Iar cei doi cerbi cabrați, unul carpatin și celălalt lopătar, ne duc cu gândul la legenda vânătorii care este legată de întemeierea acestei cetăți.

Un alt important obiectiv turistic al orașului Oradea este Turnul Primăriei. El face parte din clădirea administrativă a primăriei şi a fost construit după planurile arhitectului Rimanoczy Kalman jr. între anii 1902-1903 în stil neoclasic. Puteți urca cele 250 scări și patru niveluri, dintre care trei de panoramă, ca să ajungeți la o înălțime de peste 50 de metri deasupra centrului istoric orădean! La primul nivel veți descoperi mecanismul orologiului numit „ceasul-mamă”. La nivelul al treilea se află montate pe parapetul balconului mai multe ciocane uriaşe funcționale, care bat de câte trei ori la fiecare sfert de oră. Iar cireașa de pe tort se află la ultimul nivel, de unde aveți posibilitatea observării în detaliu a clădirilor din zona centrală a oraşului cu ajutorul unui telescop.

Sper că v-am convins că trebuie să ajungeți măcar o dată la Oradea. Orașul își desfășoară poveștile, istoriile și personalitățile, fie că îl veți privi de pe bastioanele cetății, de la balconul unuia dintre palatele Art Nouveau, de la înălțimea Turnului Primăriei, de pe o bancă din grădina englezească a Palatului Baroc, fie din fața unei biserici impresionante precum Biserica cu Lună. Tot ce trebuie să faceți este să veniți cu inima deschisă, să îi adresați întrebările potrivite și să lăsați orașul și arhitectura sa să-și aștearnă răspunsurile.

Ana Rubeli/Forbes România