Într-o lume a producției de serie și a plasticului omniprezent, într-un sat liniștit din județul Bihor, o pensionară a găsit o metodă ingenioasă de a transforma hârtia… în artă. La Sântandrei, coșurile din ziare reciclate, făcute manual de Docze Eva, au devenit populare, dar și parte dintr-o adevărată pasiune care i-a schimbat viața.

La prima vedere, Docze Eva din Sântandrei pare o pensionară obișnuită. Dar odată ce intri în curtea ei, în mijlocul atelierului improvizat, printre sute de tuburi de hârtie, culori pe bază de apă și lacuri ecologice, descoperi o adevărată artistă autodidactă.

„Am intrat în pensie acum cinci ani. Stăteam mai mult pe internet, așa, să treacă timpul, și am dat peste un videoclip pe YouTube cu coșuri handmade. Am zis: «Oare eu pot să fac așa ceva?»”, povestește Eva, cu un zâmbet cald și modest.

„A fost greu la început, pentru că am învățat totul singură. Autodidact”, a dezvăluit ea.

Și a reușit. Din tuburi de hârtie răsucite manual, vopsite și lăcuite cu grijă, Eva creează coșuri pentru pâine, suporturi pentru flori, cesti decorative, chiar și animale stilizate – bufnițe, pisici, câini, ursuleți, iepurași, sau cocoși – toate cu un farmec rustic și inedit.

„Fiecare coș are altă formă, nu copiez niciodată. Mă mai uit pe Pinterest, mă inspiră unele obiecte, dar fac totul după imaginația mea”, a explicat ea.

Un coș poate însemna câteva sute de tuburi.

„Unul mai mare are și 250 de tuburi, adică vreo 30-40 de ziare. Familia adună pentru mine ziare, când vine cineva la mine, nu mai aduce altceva decât hârtie”, spune râzând.

Ea cunoaște hârtia după textură și fibre.

„Am lucrat aproape 30 de ani într-o tipografie, simt hârtia cum o ating. Unele merg, altele nu. E o artă și în tăiatul hârtiei”, spune femeia.

Timpul necesar pentru un coș variază.

„Doar împletitul unei cești îmi ia cam 2-3 ore, dar să pregătesc tuburile durează cel mai mult. Vopsesc cu epoxi-bitum pe bază de apă, apoi dau cu lac tot ecologic, ca să fie flexibil. Nu folosesc niciun material toxic”, a mai spus ea.

Debutul ei pe piață a fost la Paleu.

„Nici n-am apucat să deschid bine mașina, că deja venea lumea și cumpăra coșuri. Atunci am știut că asta trebuie să fac”, a mai spus ea.

De atunci, participă lunar la târguri locale, în Piața Unirii din Oradea, și chiar la târguri internaționale, precum: cele din Budapesta sau, în curând, în alte orașe din afara țării.

Ce îi place cel mai mult? Modelele cu animale.

„Bufnițele se vând cel mai bine, nici nu mai am vreo bucată. Dar am făcut și pisici, ursuleți, cocoși. Sunt piese de suflet”, a mărturisit Docze Eva.

În spatele muncii stă o bucurie sinceră. Soțul îi spune că lucrează mai mult acum, de când e în pensie. Dar pentru Eva, asta nu e muncă, ci bucurie. E un mod de a-și umple timpul cu ceva creativ, util și… viu.

„Soțul zice că de când sunt în pensie lucrez mai mult ca înainte”, râde Eva.

„Dar îmi place așa de mult. Când lucrez la un coș, deja mă gândesc la următorul. Nu pot să mă opresc”, spune ea.

Coșurile ei nu sunt doar obiecte decorative – sunt și funcționale: pentru pâine, flori, baie, cosmetice.

„Pun o husă de bumbac la interior, se poate scoate și spăla. Oamenii le iau și pentru cadouri”, a explicat ea.

Dintr-o simplă curiozitate și câteva ziare a născut o pasiune. Și din pasiune, o mică afacere de suflet. Docze Eva nu e doar o pensionară creativă. Este dovada vie că niciodată nu e prea târziu să reinventezi hârtia. Sau viața…

Crina Dobocan