Ioana Pleș este genul de om care îți schimbă percepțiile, fără să ridice tonul sau să ceară atenție. Viața i-a pus în cale un obstacol major, încă de la naștere, dar ea a ales să meargă înainte – la propriu și la figurat – fără să se plângă. Din scaunul rulant, Ioana și-a construit o viață activă.Ea a găsit sens în toate și nu a renunțat nici un moment la curaj. Povestea ei nu e despre limitări, ci despre posibilități.

La prima vedere, Ioana Pleș pare o tânără obișnuită: zâmbește larg, vorbește calm și îți dă impresia că nu e nimic care să o oprească din drum. Și chiar așa este. Născută cu o afecțiune gravă, operată de spina bifidă (la doar trei săptămâni de viață), Ioana și-a trăit toată copilăria într-un scaun rulant. Dar spune, fără ezitare: “Copilăria mea a fost una frumoasă”.

Deși viața nu i-a oferit cel mai ușor start, Ioana a învățat devreme că limitele sunt, de cele mai multe ori, în mintea oamenilor. A cântat la vioară încă din grădiniță, a jucat șah, a participat la concursuri, spectacole și excursii alături de colegii ei din Ieud – Maramureș.

„Nu exista ceva la care eu să nu particip”, spune. A fost tratată firesc de familie, prieteni și profesori, iar asta a contat enorm în dezvoltarea ei.

Apoi s-a mutat la Oradea. Adaptarea într-un oraș nou nu a fost ușoară. Ea și-a amintit de o întâmplare dureroasă, din parc. A fost prima dată când s-a simțit cu adevărat marginalizată. Nu s-a lăsat însă doborâtă.

„Să fii în scaun rulant nu este ușor. Mai mereu întâmpini dificultăți. Lumea se uita la tine ca la un ciudat, ca la o persoană de care nimeni nu trebuie să se atingă. Îmi amintesc primele zile după ce m-am mutat în Oradea. Am mers în parc cu frații mei. Eram cam retrasă, deoarece nu cunoșteam încă pe nimeni, nu aveam prieteni, nu mai eram în satul meu în care toată lumea mă știa. La un moment dat, a venit o fetiță la mine. Când aceasta a vrut să mă ia de mână, mama ei a certat-o, spunând: «Lasă fata în pace că este bolnavă!». Atunci a fost prima dată când m-am simțit diferită și marginalizată și mi-am dat seama de gândirea unora. Dar asta m-a demoralizat și nici nu m-a oprit de la aface ceea ce îmi doream”, a mărturisit ea.

„Motivația mea a fost mereu familia. Am vrut să le arăt părinților mei că, fata pe care au crescut-o fără frică de nimic (în afară de Dumnezeu), poate să reușească, poate să fie liberă”, mărturisește ea.

Astăzi, Ioana este implicată activ în proiecte dedicate persoanelor cu dizabilități. Alături de Ovidiu Milian (președintele Asociației cu Deficiențe Locomotorii din Oradea) și Karmen Chimerel (consilier local și președintele Asociației Club Sportiv Progress Oradea – o organizație implicată activ în susținerea persoanelor cu dizabilități,prin proiecte sociale și sportive), încearcă să arate societății că dizabilitatea nu înseamnă neputință.

Recent, Ioana a defilat în scaun rulant la evenimentul Atipic Beauty din Oradea. Acolo, Ioana Pleș le-a cerut oamenilor să vadă omul, nu scaunul.

„Prin mesajul transmis pe scenă la evenimentul Atipic Beauty din Oradea, cum că și persoanele cu dizabilități pot face atâtea lucruri, am vrut să transmit oamenilor să vadă omul de dincolo de scaun. Scaunul rulant este doar un mijloc de deplasare. În rest, suntem la fel”, este de părere tânăra.

Sportul a devenit o parte importantă din viața ei. Joacă baschet, schiază, dansează, participă la maratoane.

„Suntem multe persoane cu dizabilități care facem multe sporturi, de la tenis, volei, scrimă, baschet la ski, caiac. Eu, de exemplu, fac baschet și îmi place foarte mult. Mai fac ski, particip la maratoane. Recent am început și să dansez. Îmi place să încerc lucruri noi, iar sportul mă face să mă simt liberă”, a dezvăluit ea.

Ioana participă constant la maratoane și curse de alergare adaptate. Până acum a participat la Wizz Air Cluj-Napoca Marathon, Baia Mare Half Marathon sau Wings for Life World Run din Oradea – iar în 2025, la Cluj, a obținut locul 2.

„Nu suntem de milă”

Cea mai mare dorință a Ioanei nu are legătură cu vreun premiu sau succes personal. Cel mai mare vis al său este să schimbe viziunea societății asupra persoanelor cu dizabilități.

„Îmi doresc să schimb gândirea aia de milă și să le arăt că dizabilitatea nu este o boală de care trebuie să fugim. Este doar ceva care se dobândește de la un accident, o operație, un virus și care se poate întâmpla la oricine. Particip la multe proiecte dedicate persoanelor cu dizabilități. Alături de Ovidiu Milian, președintele Asociației cu Deficiențe Locomotorii din Oradea, și Karmen Chimerel, care se ocupă cu organizarea evenimentelor dedicate persoanelor cu dizabilități, încercăm să arătăm societății câte lucruri frumoase pot face acești oameni”, a mai explicat ea.

Ioana vorbește cu bucurie și despre o experiență frumoasă, care i-a rămas în suflet. O vacanță în Egipt, câștigată recent la concurs online.

„Nu mă așteptam deloc să câștig. A fost chiar de ziua mea când am aflat. Credeam că e o farsă”, povestește râzând.

„Era un concurs pe Facebook făcut de Agenția Simbotour Oradea. Eu am fost etichetată de o cunoștință. Nu prea îmi plăcea să particip la genul de concursuri, fiindcă, de obicei, nu câștig. Totuși, atunci am zis să încerc, negândindu-mă vreo secundă gândul ca eu voi fi câștigătoarea. Dar, uite că Dumnezeu mi-a arătat, încă o dată, ca totul este posibil. Chiar de ziua mea am fost sunată și anunțată ca am câștigat cel mai frumos cadou: o vacanță în Egipt. Prima mea reacție a fost de negare, mă gândeam ca este o glumă. Abia după ce am mers la agenție, abia după ce am vorbit cu Natalia Birau, sentimentul s-a transformat în unul de bucurie, mai ales ca ador să călătoresc”, a dezvăluit ea.

A trăit acolo o experiență completă: a mers cu ATV-ul, a vizitat piramidele, s-a plimbat cu cămila, a băut ceai cu beduinii, dar cel mai impresionant a fost snorkeling-ul.

„Mi-era frică de apă, dar oamenii de acolo au fost atât de calzi și răbdători. M-au ajutat să-mi înving teama. Ce am văzut sub apă nu pot descrie în cuvinte – o lume complet diferită”, a relatat ea.

„Cel mai mult mi-a plăcut mâncarea, eu fiind o fană a fructelor de mare. Oamenii au fost așa primitori, mereu mă întrebau dacă am nevoie de ajutor. Orice ce ceream mi se aducea, iar condițiile au fost de 5 stele.
Am avut ocazia să merg cu ATV, să mă plimb cu cămila, să vizitez beduinii și să savurez un ceai de a lor, dar punctul culminant a fost snorkeling-ul. Nici nu îmi trecea prin cap să fac sporturi acvatice. Acolo însă, am avut parte de oamenii așa frumoși la suflet, care nici nu voiau să audă de așa ceva . Așa că, speriată și plângând, dar totuși cu dorința de a încerca, m-am lăsat pe mâna lor și am făcut snorkeling. A durat ceva până m-am obișnuit cu apa, până am început să las frica să plece și să mă relaxez. Dar a meritat, iar eu am trăit ceva ce nu pot explica, ceva la care nu am visat vreodată. Acolo am văzut o altă lume, una plină de corali și pești. Mulțumesc din suflet tuturor care s-au luptat cu mine până m-au convins și am intrat în mare. Îi mulțumesc Nataliei Birău și SImbotour Oradea pentru această frumoasă oportunitate”, a povestit Ioana.

Oradea a devenit „acasă”

Oradea, orașul în care cândva se simțea străină, a devenit astăzi „acasă”. Aici are prieteni, proiecte, amintiri.

„N-am avut obstacole majore. Doar că, în facultate, aveam cursuri la etaj și nu era lift. Am avut bucuria de a fi ajutată de colegii și profesorii mei. Împreună am găsit soluții.”

Ioana Pleș nu cere compasiune și nu oferă rețete de succes. Doar un gând sincer, trăit pe pielea ei și spus din inimă:

„Mesajul meu pentru toată lumea, fie ca suferă de o dizabilitate sau nu, este să trăiască viața la maximum, să se bucure de fiecare zi pe care o primește pe acest pământ, fiindcă nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul. Și să nu vă lăsați doborâți de nimic! Avem doar o viață, iar ce facem cu ea stă în mâinile noastre. Greutăți sunt și o să fie mereu. Important este cum reușim să trecem peste ele. Eu mereu zic: atâta timp cat Dumnezeu mă ține de mâna, nimic nu mi se poate întâmpla”, este crezul ei.

Crina Dobocan