Oradea are momente când pare să-și amintească de sine însăși – de rafinamentul ei vechi, de vocația ei pentru frumos, de tihna pe care doar o cetate cu memorie o poate avea. Un astfel de moment s-a petrecut la Galeria „Ștefan Postol”, pe strada Horea, acolo unde șapte artiști plastici și-au adunat emoțiile, pensulele și curajul de a fi împreună într-o expoziție cu un titlu simplu și totodată tulburător: „NOI”.

„Noi” – adică nu „eu”, nu „ceilalți”, ci acel pronume tandru și periculos care presupune încredere, dialog și o anume deschidere către miracolul colaborării.

Într-o lume în care individualismul a devenit o modă cu accente de dogmă, șapte oameni – Angela Szabo, Sarah Raluca Miulescu, Gabor Papp, Aniko Angyal Asloviciu, Sorina Wesolowski, Viorel Coman și Gerry Louisett – au decis că e mai firesc să respiri în același aer al creației decât să te izolezi în turnul tău de fildeș.

Rodul acestei respirații comune s-a născut în tabăra de pictură din cadrul „SculptFest 2025” de la Căbești – un loc unde natura și culoarea par să facă o înțelegere tainică: „noi vă oferim lumina, voi încercați să o prindeți pe pânză”.

La vernisajul din 3 octombrie, atmosfera a fost una de firesc vibrant. Lect. univ. dr. Anca Popescu, curatorul expoziției și sufletul discret al acestei adunări plastice, a vorbit despre „creșterea interioară prin dialogul cu natura” – o formulare elegantă, dar care, privită în ochi, înseamnă de fapt recunoașterea faptului că fiecare tablou e o formă de spovedanie în culori.

Angela Szabo, motorul entuziast al proiectului, a povestit despre tabăra de pictură cu o bucurie aproape copilărească: o lume în care oamenii pictează, râd, tac și se redescoperă în tăcerea frunzelor.

„A fost prea frumos ca să nu continuăm”, a spus ea, și din tonul vocii sale s-a putut ghici că frumosul nu e un simplu cuvânt, ci o stare de grație.

„Tabăra de pictură a fost atât de frumoasă, încât am simțit nevoia firească de a o prelungi într-o expoziție – o formă prin care să continuăm acele momente de bucurie și comuniune, când artiștii lucrează împreună și intră într-un fel de simbioză cu natura. Cu atât mai mult cu cât există oameni care susțin cu generozitate astfel de întâlniri și fac eforturi reale pentru ca ele să se poată întâmpla”, a spus artista. Aceasta a mulțumit, totodată, și primarului comunei Căbești, Ioan Gheorghe Blaj, prezent la vernisaj.

Să nu uităm nici gestul gazdei, artistul Ștefan Postol, întors dintr-un „exil” voluntar în Olanda și Spania. Galeria sa este un spațiu de expunere, dar și o încăpere cu suflet – una din acele rare camere în care simți că tablourile nu sunt „expuse”, ci „locuiesc”.

Așa se face că „NOI” este expoziție, dar și un exercițiu de memorie și prezență. O demonstrație că arta, atunci când e sinceră, nu are nevoie de manifest, ci doar de priviri care înțeleg.

Și da – poate că nu toți vizitatorii au plecat de la vernisaj cu un discurs estetic clar articulat. Dar toți, absolut toți, au luat cu ei ceva din acea tăcere colorată care rămâne după ce cuvintele s-au oprit.

Expoziția „NOI” poate fi vizitată până pe 24 octombrie, la Galeria Ștefan Postol din Oradea. Merită vizitată – dacă nu pentru pictură, atunci pentru a vă aminti, preț de câteva clipe, cât de rar e astăzi cuvântul „împreună”.

Crina Dobocan
Foto: Arhivă personală Ștefan Postol