Pe țărmurile de nord-est ale Greciei, ascuns între valurile Mării Egee și pădurile dese ale Peninsulei Halkidiki, se află Muntele Athos — un teritoriu în care timpul pare să fi încremenit, iar regulile străvechi continuă să modeleze viețile celor care îl locuiesc. De mai bine de zece secole, acest colț de lume este inaccesibil femeilor, fiind unul dintre cele mai longevive exemple de interdicție de gen din Europa.
Athosul este o republică monastică ortodoxă autonomă, alcătuită din 20 de mănăstiri și zeci de schituri, unde câteva mii de călugări își duc traiul în rugăciune, muncă și izolare de agitația lumii moderne. Această comunitate a ales, încă din secolul al X-lea, să interzică prezența femeilor pe teritoriul său, pentru a garanta liniștea spirituală și a păstra cu strictețe votul de castitate al monahilor.
Motivația nu ține doar de tradiție, ci și de o convingere religioasă: se spune că Fecioara Maria a binecuvântat acest pământ și l-a revendicat ca loc dedicat exclusiv bărbaților care îi urmează calea. Din respect pentru acest legământ simbolic, orice altă prezență feminină este considerată nepotrivită. De-a lungul timpului, nicio femeie — indiferent de rang sau statut — nu a primit permisiunea de a păși aici, iar legea greacă protejează și astăzi această regulă.
Interdicția nu vizează doar oamenii. Animalele de sex feminin, cu rare excepții, nu au voie să fie aduse pe peninsulă. Pisicile sunt tolerate pentru utilitatea lor în combaterea dăunătorilor, iar unele păsări sălbatice coexistă natural cu mediul. În schimb, vacile, caprele, câinii sau caii de gen feminin sunt strict interziși.
Accesul pentru bărbați este și el atent reglementat. Vizitatorii trebuie să obțină un document special — „diamonitirion” — care este eliberat zilnic în număr restrâns, tocmai pentru a proteja echilibrul și liniștea acestei enclave monahale.
Deși în ultimele decenii s-au ridicat voci care contestă această regulă, invocând principiile egalității de gen și ale drepturilor fundamentale, Muntele Athos rămâne fidel vechilor sale rânduieli.
În ciuda regulilor stricte, acest loc, cu zidurile sale medievale, icoanele bizantine și viețile austere ale călugărilor, continuă să fascineze și să intrige deopotrivă. Este un spațiu unde credința, tradiția și renunțarea la lume creează un univers aparte — unul în care absența femeilor nu e doar o regulă, ci parte integrantă a identității sale spirituale.
Crina Dobocan
