O vorbă bună, spusă de președintele Consiliului Județean Bihor, Mircea Mălan, a inspirat mii de studenți, părinți și cadre didactice. Mesajul președintelui Consiliului Județean Bihor, Mircea Mălan, rostit la deschiderea anului universitar 2025 – 2026, a fost despre sensul vieții, despre cum alegi să-ți folosești timpul și cum să nu-l irosești pe nimicuri. Un discurs din suflet pentru suflete, care te pune pe gânduri, indiferent de vârstă.

Există momente în care o sală de festivități universitară se transformă, pentru câteva clipe, într-o agoră a spiritului. Acolo, unde aplauzele de deschidere se amestecă cu emoția începutului, președintele Consililui Județean Bihor, Mircea Mălan, a ales să nu vorbească despre statistici, planuri administrative sau proiecte birocratice. A vorbit, în schimb, despre VIAȚĂ.

„Fiecare om care se naște viu are de trăit un timp limitat pe acest pământ. Din clipa în care ne naștem, începem practic să murim”, a spus el, într-un discurs care amintește de gravitatea stoică a lui Seneca și de franchețea cu care marii gânditori ai lumii au încercat să explice ceea ce refuzăm adesea să vedem: caracterul fragil și finit al existenței.

Mălan nu a oferit rețete facile. Dimpotrivă, a invitat tinerii să reflecteze la esențial: cum alegem să ne trăim timpul, cum avem grijă de partea cea bună din noi și cum evităm capcana irosirii în lucruri neînsemnate. „Rămâneți întotdeauna cu voi înșivă”, a spus, parafrazând scrisorile lui Seneca către Lucilius, și-a adăugat avertismentul că sufletul nu trebuie pierdut în „paradisuri amăgitoare”.

Ca o punte între epoci, discursul său a amintit și de Schopenhauer, pentru care libertatea fundamentală a omului stă în modul în care se raportează la ceea ce i se întâmplă.

„Lăsați-vă libertatea de a greși, dar de fiecare dată ridicați-vă cu curaj”, le-a transmis studenților, ca un antidot împotriva fricii de eșec.

Dincolo de erudiție, mesajul a avut un nucleu cald și uman.

„Pentru a deveni un om bun și un om frumos este obligatoriu să ascultați îndemnul Fericitului Augustin: iubește și fă ce vrei”.

Într-o lume în care succesul e adesea măsurat în bani, titluri și diplome, această chemare la frumusețe morală a căzut ca o tainică revelație.

A fost, în fond, un discurs care, pe lângă faptul că marchează începutul unui nou an universitar la Universitatea din Oradea, ar putea deveni un reper interior pentru oricine l-a ascultat: o pledoarie pentru a învăța să trăim. Pentru că, așa cum a spus Mircea Mălan, „nimeni nu ne învață asta, ci doar pe furate, de ici, de colo”.

Crina Dobocan

Redăm discursul integral al președintelui Consiliului Județean Bihor – Mircea Mălan:

„Fiecare om care se naște viu are de trăit un timp limitat pe acest pământ. Din clipa în care ne naștem, începem practic să murim. Unii, mai înțelepți, se folosesc de timpul pe care îl au la dispoziție pentru a învăța să trăiască, pentru a dobândi seninătate în viață și a deveni oameni frumoși. Ceilalți, cei mai mulți, ne lăsăm ocupați cu lucruri neînsemnate și uităm să trăim.

Ne irosim timpul și ne pierdem pe noi înșine în lumea din care facem parte, lăsându-ne năpădiți de griji, în timp ce viața se scurge pe tăcute. Ne sacrificăm fiecare clipă pentru a face planuri de viitor, uitând că viața este tocmai ceea ce se întâmplă, în timp ce noi facem scenarii, ne comportăm ca și cum am fi veșnici și nu băgăm de seamă cât timp a trecut deja.

În urmă cu 2.000 de ani, Seneca a adresat mai multe scrisori lui Lucilius, unul dintre discipolii săi preferați. Erau scrisori de învățătură despre cum să trăiască bine în această lume și la sfârșitul fiecărei scrisori îi spunea: „Și acum rămâi cu bine, Lucilius”.

La un moment dat însă, îi spune însă: „Și acum rămâi cu tine, Lucilius!”

Rămâi întotdeauna cu tine! Te îndemn să ai grijă de singurele două lucruri care îți aparțin cu adevărat: timpul tău și partea cea bună din tine.

La începutul secolului al XIX-lea, un alt mare gânditor, Arthur Schopenhauer, vorbea despre o facultate esențială a ființei umane: libertatea neîngrădită de a ne raporta, așa cum considerăm noi necesar, la tot ceea ce se întâmplă și ni se întâmplă în această lume.

Dragi studenți, la început de an universitar, vă îndemn să reflectați la aspectele esențiale ale condiției umane și să-i ascultați pe marii gânditori ai umanității.

Rămâneți întotdeauna cu voi înșivă! Nu vă lăsați pierdută ființa în lucrurile neînsemnate din această lume și aveți grijă de sufletul vostru.

Construiți acolo, în voi, omul care vreți să deveniți, raiul spre care vreți să tindeți și unde vreți să ajungeți și nu vă lăsați înșelați de paradisuri amăgitoare!

Învățați să trăiți, pentru că nimeni nu ne învață asta!

Învățăm pe furate, de ici, de colo, în măsura în care ne înțelegem condiția, rostul din această lume și raportul pe care trebuie să-l avem cu noi înșine, cu ceilalți și cu Dumnezeu.

Lăsați-vă libertatea de a greși, dar de fiecare dată ridicați-vă cu curaj și înfruntați toate dificultățile pe care, inevitabil, le veți întâlni în această lume!

E vorba despre noi, e vorba despre ființa umană, e vorba despre sensurile mai profunde ale existenței noastre. Și, indiferent ce se întâmplă sau vi se întâmplă, puteți alege să vă comportați față de acea situație ca un om bun, ca un om frumos.

Și ca să puteți deveni un om bun, un om frumos, este obligatoriu să ascultați îndemnul Fericitului Augustin, poate cea mai frumoasă expresie care s-a spus vreodată pe pământ: „Iubește și fă ce vrei”.

Dumnezeu să ne ajute pe toți!”