Mircea Lucescu, unul dintre cei mai importanți oameni din istoria fotbalului românesc, a murit marți, 7 aprilie 2026, la București. Avea 80 de ani. Decesul a fost confirmat de Spitalul Universitar de Urgență București, unde era internat.
Potrivit medicilor, moartea a fost declarată în jurul orei 20:30. Lucescu era internat din 29 martie, după ce i s-a făcut rău înaintea unui antrenament al echipei naționale. Deși inițial urma să fie externat pe 3 aprilie, a suferit un infarct miocardic acut. Starea lui s-a agravat în zilele următoare, din cauza unor probleme grave de ritm cardiac, iar medicii l-au transferat la Terapie Intensivă. În ciuda eforturilor depuse, acesta a murit marți seară.
Născut pe 29 iulie 1945, la București, Mircea Lucescu a fost jucător și antrenor. A evoluat ca extremă și a jucat în special pentru Dinamo București, dar și pentru Corvinul Hunedoara și Sportul Studențesc. A strâns 65 de selecții la echipa națională a României.
Și-a început cariera la Școala Sportivă 2 București, apoi a ajuns la Dinamo, unde a debutat în prima ligă în 1964. A revenit aici după o perioadă la Sportul Studențesc și a jucat până în 1977. A mai evoluat la Corvinul Hunedoara, unde a fost și antrenor-jucător. La 45 de ani, a intrat pe teren într-un meci din prima ligă, devenind cel mai vârstnic jucător care a evoluat în competiție.
Ca antrenor, a început în 1979, la Corvinul Hunedoara. În 1981 a fost numit selecționer al României și a reușit prima calificare la un Campionat European, în 1984. A antrenat apoi Dinamo București, unde a câștigat titlul în 1990.
A avut o carieră lungă în străinătate. În Italia a antrenat echipe precum Pisa, Brescia, Reggiana și Inter Milano. A revenit în România la Rapid București, cu care a câștigat campionatul.
În 2000 a ajuns la Galatasaray, unde a câștigat Supercupa Europei după o victorie în fața lui Real Madrid și a luat titlul în Turcia. A continuat la Beşiktaş, unde a câștigat campionatul în 2003, chiar în anul centenarului clubului.
Cea mai lungă perioadă a petrecut-o la Șahtior Donețk, unde a stat 12 ani. A câștigat opt titluri în Ucraina și Cupa UEFA în 2009, singurul trofeu european din istoria clubului. Pentru aceste rezultate, a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Donețk.
A mai antrenat Zenit Sankt Petersburg, echipa națională a Turciei și Dinamo Kiev, unde a câștigat titlul în primul sezon. A plecat în 2023 din cauza condițiilor dificile generate de războiul din Ucraina.
În 2024 a revenit la echipa națională a României, cu obiectivul de a o califica la Campionatul Mondial din 2026. La începutul lunii aprilie 2026 și-a încheiat mandatul.
Mircea Lucescu a fost unul dintre puținii antrenori care au ajuns la 100 de meciuri în Liga Campionilor, alături de nume mari ale fotbalului mondial.
În cariera sa, a câștigat numeroase trofee. Ca jucător, a luat șapte titluri cu Dinamo. Ca antrenor, a câștigat campionate în România, Turcia și Ucraina, dar și Cupa UEFA în 2009. A primit mai multe distincții importante, printre care Ordinul „Meritul Sportiv” și Ordinul „Steaua României”.
În afara terenului, era cunoscut ca un om disciplinat și exigent. Vorbea șase limbi străine și își încuraja jucătorii să citească și să meargă la teatru. De-a lungul timpului, a trecut și prin momente grele: probleme de sănătate, inclusiv o intervenție pe inimă în 2009, dar și un accident rutier în 2012.
Fiul său, Răzvan Lucescu, i-a călcat pe urme și a devenit antrenor.
Mircea Lucescu rămâne unul dintre cele mai importante nume din sportul românesc, cu o carieră întinsă pe mai multe decenii și rezultate recunoscute în întreaga lume.
Crina Dobocan
