Într-o vreme în care educația pare uneori o alergare prin ceață, Liceul „Don Orione” din Oradea a reușit, timp de trei decenii, să păstreze o lumină constantă. O lumină blândă, care călăuzește. În aceste zile, școala, fondată de trei preoți italieni, a adunat în curtea sa profesori, elevi, foști absolvenți, oameni ai locului și oaspeți de seamă veniți din țară și din străinătate, pentru a sărbători 30 de ani de existență.

Povestea acestei școli nu a început, cum se întâmplă adesea, cu o hârtie semnată la un birou. A început cu un drum lung și o credință, aceea de a face „binele întotdeauna, binele tuturor, răul niciodată, nimănui.”

Practic, istoria Liceului „Don Orione” din Oradea începe discret, în februarie 1991. Trei preoți italieni din Congregația „Don Orione” din Italia au pornit atunci spre România, trimiși de Papa Ioan Paul al II-lea cu o misiune simplă și uriașă deopotrivă: „Mergeți și faceți ceva bun în Estul Europei!”

Nu știau exact unde aveau să ajungă. Știau doar că vor și trebuie să ajute.

După un drum lung și o trecere dificilă a frontierei, cei trei au ajuns la Oradea. Aici, episcopul greco – catolic de atunci, PSS Vasile Hossu, i-a convins să rămână. Le-a spus că orașul are nevoie de oameni și de școli. Și astfel a început povestea.

„După șase luni, s-au decis să facă o școală. Astfel, l-au trimis pe padre Luigi Tibaldo – un om curajos, cu inițiativă, un adevărat motor pentru o întreagă comunitate. Totul a pornit de la Biserica «Sfânta Maria», de pe strada Traian Moșoiu, unde s-a deschis mai întâi un oratoriu (un loc al întâlnirii cu tinerii). Apoi, în 1993, s-a pus prima piatră de temelie a liceului care există și azi”, a povestit prof. Alexandru Stoica, cel care de 15 ani conduce instituția de învățământ.

În acei ani, România abia se dezmeticea după decenii de întuneric.

În anul 1995, Liceul „Don Orione” și-a deschis porțile pentru 32 de elevi.

„Am primit un sprijin extraordinar de la autoritățile vremii – domnul Petru Filip, care era primar atunci, și domnul Vasile Blaga, prefect. Așa s-a putut începe construcția. În 1995, liceul și-a deschis porțile cu 32 de elevi și câțiva profesori veniți din alte școli. A fost începutul nostru timid, dar curajos”, spune Stoica.

Astăzi, aproape 800 de copii, de la grădiniță până la liceu, învață sub același acoperiș. Nu doar matematică, informatică sau mecatronică, ci și ce înseamnă să fii bun, drept și atent la celălalt.

„Suntem o familie care crește oameni buni. Liceul «Don Orione» nu a crescut doar în ziduri și cifre, ci și în spirit și suflete formate”, spune profesorul Stoica, cu un firesc care ar putea fi confundat cu modestia – dar care este, în realitate, o formă de înțelepciune practică.

Resurse limitate

Primele clase, în anii ’90, aveau doar câțiva profesori veniți din alte școli. Clădirea era mică, resursele limitate, dar entuziasmul – uriaș. În timp, liceul a crescut, a scăzut, a renăscut, a crescut din nou. A avut perioade de glorie și ani de încercare.

„Acesta a fost, propriu-zis, începutul Liceului «Don Orione», cu două clase: una de Matematică-Informatică și una de Electrotehnică. Între timp, liceul a crescut, astfel încât, la un moment dat, numărul maxim de elevi a fost de 224. Undeva prin anii 2001–2002, liceul a trecut prin tot felul de plusuri și minusuri. Din păcate, în 2011, după mai multe schimbări și, știu eu, momente mai dificile, s-a ajuns la 149 de elevi. Din 2011 a început din nou creșterea liceului, astfel încât, în momentul de față, ajungem la 790 de elevi.
Tot din 2011 putem spune că am început și cu ciclul preșcolar și primar – din 2010 cu preșcolarul, din 2011 cu gimnaziul și ciclul primar – și astfel începe o nouă etapă în evoluția Liceului Don Orione, schimbând, bineînțeles, specializarea de matematică-informatică în chimie-biologie, iar ulterior schimbând electrotehnica în mecatronică. Iar de doi ani avem și o nouă specializare: filologie, cu predare intensivă de limbă italiană, susținută de profesori nativi de limba italiană”, a spus prof. Alexandru Stoica.

Reper

Astăzi, școala este un reper al învățământului real și tehnic din Bihor, dar și un model: rata de promovare la Bacalaureat este de 100%, iar la Evaluarea Națională, liceul se află în primele patru școli din județ. Și, fapt unic în țară, este singurul liceu tehnic cu promovare integrală la Bacalaureat.

„A fost nevoie de două mari lupte”, mărturisește directorul. Una, cu legislația românească, pentru finanțarea învățământului privat. A doua – mai grea – cu mentalitățile. Să-i convingi pe oameni că o școală privată nu e un moft, ci o obligație morală.

„Am avut două provocări mari. Prima a fost cea legislativă. La un moment dat, ne-am lovit de o încăpățânare — ba chiar, aș spune, de o rea-voință — în ceea ce privește finanțarea învățământului privat. A fost nevoie să inițiem un proces împotriva statului român, pentru discriminarea la care eram supuși. Datorită acelui demers, toate școlile private din România beneficiază astăzi de finanțare de la stat pentru învățământul obligatoriu.
A doua mare provocare a fost schimbarea mentalității — atât în rândul părinților, cât și al elevilor și profesorilor. A fost un proces lung, început în 2011 și continuat până astăzi. Pe durata mandatului meu, aproximativ 89% dintre cadrele didactice actuale au fost angajate”, a adăugat prof. Alexandru Stoica.

Propriu-zis, s-a făcut o recrutare nouă de personal, dar sub o altă formă decât la stat, nu prin examenul de titularizare, ci printr-o procedură proprie, atentă și personală.

„Fiecare profesor a fost evaluat individual, în momentul în care a fost recrutat pentru Liceul «Don Orione». Există o procedură completă de selecție, care poate dura de la două-trei zile până la o săptămână sau o săptămână și jumătate”, a explicat directorul.

Cultură organizațională

O parte din secretul acestei stabilități este strategia de a „crește elevii de mici”. Copiii intră la grădiniță la trei ani și ies de pe băncile liceului la optsprezece. Directorul Alexandru Stoica îi știe pe toți pe nume și prenume. Știe și cum le merge acasă. Iar asta face diferența.

„În trecut, copiii veneau la liceu din alte școli, fiecare cu propria mentalitate, și era nevoie de timp până se integrau în cultura noastră organizațională. Atunci mi-am spus că cel mai bun lucru pe care îl pot face, ca director, este să luăm copiii de la grădiniță și să-i creștem pas cu pas – lucru care se întâmplă și astăzi. Ei încep la trei ani și termină la optsprezece, tot aici, la Liceul «Don Orione». Asta a devenit unul dintre punctele noastre forte: formarea elevilor de la primii pași până la maturitate, în același spirit și cu aceleași valori”, a dezvăluit directorul Alexandru Stoica.

La aniversarea celor trei decenii de activitate, pragul liceului a fost trecut de foști elevi. Unii sunt medici, alții, ingineri aerospațiali ori profesori universitari. Ei s-au întors la școală, au intrat în toate clasele și le-au povestit elevilor actuali despre parcursul lor.

„Pentru mine, a fost un moment cu adevărat emoționant, ascultându-i cum își aminteau de anii de liceu, de cum era școala acum 20–25 de ani și de ceea ce trăiau ei atunci”, a mai spus directorul.

„Există școli care cresc ziduri. Și școli care cresc oameni. «Don Orione» face parte din a doua categorie”, a spus un absolvent.
Iar în ecoul acestor cuvinte se simte, poate, adevărata aniversare: nu cea a clădirilor, ci a sufletelor care au trecut prin ele.

Crina Dobocan