În nordul insulei Evia există un loc care îi face pe oameni să se oprească din drum și să intre în apă fără grabă. Apa este caldă, marea este limpede, iar între ele nu există niciun zid. Izvoarele termale ies dintre stânci și se varsă direct în mare. Este unul dintre puținele locuri din Europa unde poți simți, la câțiva pași unul de altul, apa fierbinte care vine din adâncul pământului și răcoarea mării Egee. Acesta este Edipsos, sau Loutra Edipsou, stațiunea termală care a făcut cunoscută insula Evia încă din Antichitate.
Apa termală de la Edipsos nu curge într-o piscină amenajată de om. Ea își face singură drumul până la mare. Pe faleză se formează mici bazine naturale, sculptate în piatră de depunerile minerale. Localnicii și turiștii intră în apă dimineața devreme sau la apus, când lumina cade blând peste golf și peste aburii care se ridică dintre stânci. Mulți spun că experiența nu seamănă cu nimic din ceea ce au trăit într-o stațiune obișnuită. Nu este doar o baie termală, ci întâlnirea dintre munte, focul din adâncul pământului și mare.
Izvoarele au temperaturi care pot ajunge până la 86 de grade Celsius la sursă și sunt bogate în minerale, precum: sodiu, calciu, potasiu, brom și litiu. În zonă există peste 80 de izvoare termale. Apa lor este folosită de secole în cure balneare și în tratamente de recuperare.
Povestea acestui loc începe cu mult înainte ca turismul să apară pe harta Greciei. Aristotel a studiat proprietățile izvoarelor de la Edipsos. Împărați romani au venit aici pentru băi termale și pentru odihnă. Mai târziu, Winston Churchill, Maria Callas și Aristotel Onassis au ales același loc pentru câteva zile de liniște. Astăzi, Edipsos nu mai este destinația exclusivă a aristocrației europene. Oricine poate să coboare treptele de pe faleză și să intre gratuit în apa care se varsă în mare.
Există un moment aparte la Edipsos. Îl vezi în fiecare seară. Oamenii stau în apă și privesc soarele cum coboară peste golf. Unii citesc, alții vorbesc în șoaptă sau stau pur și simplu cu ochii închiși. Nimeni nu pare grăbit. Poate că acesta este marele secret al locului. Nu promite spectacole și nici lux ostentativ. Îți oferă timp.
Evia însă nu înseamnă doar izvoare termale. Este a doua cea mai mare insulă a Greciei și una dintre cele mai puțin cunoscute de turiștii români. Se află foarte aproape de Atena și este legată de continent prin poduri, ceea ce o face ușor de descoperit chiar și într-o vacanță scurtă. Mulți greci spun despre Evia că este Grecia în miniatură. Are munți, păduri, sate tradiționale, plaje lungi și izvoare termale.
Nordul insulei impresionează prin vegetația bogată. Pădurile coboară aproape până la mare, iar drumurile șerpuiesc printre pini și măslini. După incendiile devastatoare din anul 2021, localnicii au continuat să refacă și să protejeze această parte a insulei, iar natura și-a recăpătat treptat frumusețea. Astăzi, Evia își primește din nou vizitatorii cu aceeași liniște care o definește.
La doar câțiva kilometri de Edipsos se află mici sate pescărești și plaje aproape sălbatice. Tavernele servesc pește proaspăt, brânzeturi locale și ulei de măsline produs în regiune. Aici nu găsești cluburi mari și nici stațiuni aglomerate. Găsești însă Grecia autentică, cea în care gazda îți aduce un desert din partea casei și te întreabă dacă mai rămâi câteva zile.
Unul dintre cele mai spectaculoase locuri din nordul insulei este arhipelagul Lichadonisia. Insulițele sunt cunoscute drept „Seychelles-ul Greciei”. Apa are culori care amintesc de destinațiile exotice, iar excursiile cu barca oferă șansa de a vedea chiar și foci mediteraneene în habitatul lor natural. Este una dintre cele mai frumoase plimbări pe care le poți face dacă ajungi în Edipsos.
La sud se află capitala insulei, Chalkida, un oraș construit în jurul unui fenomen natural rar. Curenții apei din strâmtoarea Euripus își schimbă direcția de mai multe ori pe zi. Oamenii stau pe pod și urmăresc mișcarea apei ca pe un spectacol oferit de natură. Cafenelele sunt pline până târziu în noapte, iar atmosfera este complet diferită față de liniștea din nordul insulei.
Plajele din Evia merită, la rândul lor, un drum separat. Unele sunt ascunse între stânci, altele se întind pe kilometri întregi. Apa este limpede, iar multe dintre ele rămân liniștite chiar și în plin sezon. Insula nu a fost încă descoperită de turismul de masă, iar acest lucru se simte la fiecare pas.
Evia este și o destinație pentru cei care iubesc mersul pe jos. Există trasee prin munți, prin păduri și prin sate vechi de piatră. Multe drumuri se termină în fața unei biserici mici sau pe o plajă unde singurul zgomot vine de la valuri.
Poate că cel mai frumos lucru pe care îl oferă această insulă este faptul că nu încearcă să impresioneze. Nu îți strigă frumusețea în față. O descoperi încet. Într-o cafea băută pe faleza din Edipsos. În aburul izvoarelor termale care se ridică deasupra mării. Într-o tavernă unde proprietarul îți povestește că bunicii lui făceau baie în aceeași apă fierbinte care curge și astăzi dintre stânci.
Evia este locul în care natura pare că lucrează în tăcere. Iar la Edipsos, acolo unde apa caldă se întâlnește cu marea, înțelegi de ce oamenii se întorc iar și iar. Nu pentru că au bifat un obiectiv turistic, ci pentru că au găsit un loc care îi face să stea puțin mai încet.
Uneori, cea mai frumoasă poveste de vacanță începe simplu. Intri în mare și simți că apa este caldă. Apoi afli că vine din adâncul pământului și că îi vindecă pe oameni de mai bine de două mii de ani. Evia nu promite miracole. Îți oferă însă ceva ce găsești tot mai greu: liniște, natură și sentimentul că ai ajuns exact unde trebuia.
Crina Dobocan
