Fostul președinte al României, profesorul emerit Emil Constantinescu, a susținut miercuri seara, 10 decembrie, la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, conferința intitulată „Diplomația culturală. Puterea cărții”. Evenimentul a fost parte a Colocviilor Muzeului Țării Crișurilor, fiind moderat de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, directorul instituției. În aceeași zi a fost inaugurată și expoziția „Diplomația culturală și cultura păcii prin educație”, o colecție rară de volume, ediții speciale și obiecte cu valoare simbolică.
Emil Constantinescu, astăzi președinte al Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, a vorbit despre felul în care cartea, de-a lungul deceniilor, a fost un instrument al rezistenței morale și culturale. El a amintit că, timp de aproape o jumătate de secol, în România comunistă, cititul devenise un act de curaj.
„O bibliotecă goală spune totul”
În deschiderea conferinței, fostul președinte a evocat o imagine simbolică din Berlin: o piațetă între Facultatea de Drept a Universității Humboldt și Opera de Stat, sub care se află o cameră subterană cu rafturi goale de lemn – o bibliotecă vidă. Aceasta amintește de momentul în care, în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, studenții germani au ars cărțile autorilor evrei sau pe cele care contraziceau ideologia nazistă.
Pe pavaj se află și un citat profetic din Heinrich Heine: „Acolo unde se ard cărți, în cele din urmă vor fi arși și oameni”, ceea ce s-a și întâmplat, a spus Constantinescu.
El a amintit că același destin al distrugerii culturale s-a repetat în Uniunea Sovietică, unde milioane de volume au fost arse la ordinul lui Stalin. După război, valul represiunii s-a extins și în Europa de Est, iar România nu a făcut excepție.
„Am trăit vremuri în care cărțile considerate periculoase erau arse, iar cei care le citeau riscau închisoarea. Cenzura stabilea nu doar ce se putea publica, ci și ce aveam voie să gândim”, a spus fostul președinte al României.
Cartea, mai puternică decât politica
După 1989, odată cu prăbușirea comunismului, porțile s-au redeschis spre literatura interzisă. Constantinescu a vorbit despre forța cărților – o putere diferită de cea politică, militară sau economică, dar poate mai profundă decât toate la un loc.
„Când spun «puterea cărții», mă gândesc la trei lumi”, a explicat el.
„La cărțile de știință, care ne ajută să înțelegem realitatea pentru a construi alta mai bună; la cele religioase, care ne dau speranță într-o lume nevăzută; și la literatura de ficțiune, care creează universuri imaginare – uneori utopice, alteori tulburător de reale. De când a fost inventată scrierea, cunoașterea s-a adunat în cărți, iar ele au devenit o formă de putere ce nu are nevoie de arme”, a mai adăugat invitatul.
„Cărțile ne citesc și ele pe noi”
Emil Constantinescu a reflectat și asupra rolului pe care lectura îl are în formarea spiritului.
„Cărțile pot fi folosite, uneori, pentru a răspândi ură și intoleranță. Dar în esență, ele ne rafinează gândirea, ne învață să ascultăm, să discernem și să nu luăm de-a gata ideile altora. Ele pot schimba vieți – pe a celor care le scriu și pe a celor care le citesc. Într-un fel, atunci când citim, și cărțile ne citesc pe noi”, a mai spus fostul șef al statului.
Povești din lume
În cadrul aceleiași seri, a fost deschisă expoziția „Diplomația culturală și cultura păcii prin educație”, curatoriată de Adina Rențea și Adrian Bărbieru. Expoziția reunește volume rare, obiecte și ediții de colecție, multe purtând dedicații personale primite de fostul președinte de la lideri și personalități din întreaga lume.
Constantinescu a vorbit despre propria sa bibliotecă, care numără peste 2.000 de volume, evaluate la mai bine de un milion de euro, dintre care 127 poartă semnăturile unor șefi de stat, premieri sau membri ai familiilor regale.
Printre exponatele prezentate la Muzeul Țării Crișurilor se află cartea dăruită de Papa Ioan Paul al II-lea în timpul vizitei istorice din mai 1999, cu mesajul: „Ca toți să fie una.”
Se regăsesc, de asemenea, o ediție de lux a Analectelor lui Confucius, ediție de lux tipărită pe mătase, dar și un set de birou oferit de președintele american Bill Clinton. Alte volume poartă dedicațiile lui Jacques Chirac (fostul președinte al Franței), Roman Herzog (președintele Germaniei), președintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi și al președintelui Tony Blair.
Volumul „Tony Blair. A Journey” poartă dedicația fostului premier britanic („Lui Emil, cu profund respect și admirație pentru tot sprijinul tău”), iar în cartea „Our Endangered Values”, președintele american Jimmy Carter a scris un mesaj simplu: „Cele mai bune urări.”
Expoziția va rămâne deschisă publicului până pe 10 ianuarie 2026 și își propune să arate, prin obiecte și povești, că diplomația nu se poartă doar prin tratate, ci și prin dialogul tăcut al culturii și al cărților.
Crina Dobocan
