În media din România, sistemul medical apare adesea în momente de criză. Totuși, rareori avem ocazia de a discuta cu un profesionist care cunoaște ambele fațete ale medicinei: bisturiul și politica. Profesorul Florian Bodog este unul dintre acești oameni.

Chirurg plastician și reparator cu o carieră academică solidă, fost ministru al Sănătății și actual decan al Facultății de Medicină și Farmacie din Oradea, doctorul Bodog rămâne o voce prezentă și activă în spațiul public românesc.

L-am provocat la un dialog sincer despre ce înseamnă, astăzi, să formezi medici în România, despre nevoile sistemului sanitar, despre pacient, dar și despre viitor, unul în care inteligența artificială va juca un rol tot mai important.

Teodora Claudia Ignat: Sunteți parte din sistemul sanitar românesc. Aș dori să ne vorbiți despre lacunele sale, dar și despre evoluția sa.

Dr. F.B.: Sistemul sanitar românesc se confruntă cu probleme specifice oricărui sistem public de sănătate din Europa. Vă provoc, dacă vreți, să urmăriți presa din Marea Britanie, din Franța, sau din Spania și veți vedea lipsuri și lacune și acolo. Desigur, și în cazul nostru, am suferit ani de zile din cauza subfinanțării cronice, uneori din lipsa unei anumite coerențe legislative și, bineînțeles, migrația resursei umane.

Dar aș vrea să punctez un lucru. Faptul că mulți medici au plecat în deceniile trecute arată criza de personal din țările care i-au primit și mai arată capacitatea noastră de a pregăti medici la nivel european. Altfel, ei nu ar fi acolo.

În mod clar, a fost o perioadă care a afectat pacientul român, dar la fel de clar, măsurile din ultimii ani au încetinit acest proces. Mai mult, sunt destui colegi care se întorc în țară și datorită reformelor realizate recent, a investițiilor din Sănătate, a creșterii veniturilor…

Nu vorbim despre un tablou perfect, în niciun caz, dar vorbim în mod cert de evoluție și văd asta inclusiv la studenții noștri, din care foarte mulți isi doresc să profeseze  în România.

Dacă ar fi să vorbesc specific despre o lacună a sistemului este aceea că nu a reușit încă să comunice astfel încât să genereze mai multă încredere. Cum să spun? Majoritatea covârșitoare a oamenilor care intră într-un spital românesc pleacă de acolo vindecați. Asta nu se vede în media, nici nu are cum, dar este un fapt real care ne arată că un ciuda multor lipsuri sistemul își îndeplinește menirea: aceea de a servi pacientul și de a vindeca.

T.C.I.: Ce este mai important: Să le vorbiți românilor despre anumite cazuri particulare sau să formați generații de viitori medici?

Dr. F.B.: Nu trebuie să alegem între cele două. Informarea publicului ajută în prevenție, iar educația formează caractere și competențe. Împreună, ele pot reforma sistemul pe termen lung și pot contribui la recâștigarea sau la consolidarea încrederii oamenilor în noi.

T.C.I.: Ce calități ar trebui să aibă un medic, dar un ministru al sănătății…. Două lucruri diferite, până la urmă?

Dr. F.B.: Un medic trebuie să fie empatic, riguros, deschis spre învățare continuă. Un ministru trebuie să fie capabil să gestioneze presiunea politică, birocratică și mediatică fără a compromite actul medical. Sunt două roluri diferite, deși se pot completa.

T.C.I.: Sistemul medical românesc…. Ce diagnostic îi puneți?

Dr. F.B.: Un pacient cronic, cu potențial de recuperare dacă urmează o terapie coerentă și pe termen lung, iar asta se întâmplă deja atât la nivel de investiții, de creștere a calității actului medical, a infrastructurii disponibile, a condițiilor de muncă.

Dar aș vrea să precizez un lucru. Reforma sistemului medical, a oricărui sistem medical, înseamnă un proces permanent, el nu are un termen limită. Nevoile se schimbă, apar boli noi, apar noi rezultate în cercetare sau în ceea ce privește instrumentele de lucru, prin urmare trebuie să fim conștienți că tot ce se realizează acum va trebui păstrat, consolidat, dar și adaptat viitorului.

T.C.I.: Școala de Medicină de la Oradea… Ce notă primește?

Dr. F.B.: Cred că nota pot să o dea absolvenții noștri și pacienții lor.

Ce pot eu să spun este că avem profesori dedicați, studenți valoroși, dar avem nevoie de investiții continue în infrastructură și cercetare pentru a fi competitivi nu doar la nivel național ci și la nivel european. Poate vom mai vorbi despre asta.

Un fapt cert este acela că facultatea noastră evolueaza suntem într-o creștere continuă, după orice criteriu.

Chiar luna trecută, în cadrul Galei „Colegiul Medicilor din România – 30 de ani de activitate, Medic pentru România, România Medicală Contează!”, am avut onoarea de a primi Diploma de Excelență acordată de Colegiul Medicilor din România Facultății de Medicină și Farmacie din Oradea în semn de recunoaștere pentru contribuția adusă la formarea generațiilor de medici în România.

Așadar, continuăm pe calea excelenței și rămânem angajați în slujirea nevoilor pacienților! Și nu vreau să sune a vorbe mari. Este, pur și simplu, ceea ce facem, este menirea noastră naturală și asumată.

T.C.I.: Când devine un student de la medicină sigur pe alegerea pe care a făcut-o?

Dr. F.B.: Cred că atunci când intră prima dată în contact cu un pacient și simte că poate schimba ceva în bine. E un moment de revelație pentru mulți. Se pot spune multe despre profesia noastră, dar în niciun caz nu este una pe care să o practici fără vocație, fără dorința de a ajuta, de a face bine, cum spuneam. Nu ai cum să reziști ca medic dacă nu îți pasă de oameni.

T.C.I.: Ce planuri aveți pentru Facultatea de Medicină și Farmacie Oradea?

Dr. F.B.: Vreau să digitalizăm cât mai mult din procesul didactic, să atragem fonduri pentru laboratoare moderne și să consolidăm parteneriate internaționale pentru mobilități studențești și profesionale.

De asemenea, așa cum am anunțat public, Compania Națională de Investiții a demarat deja procedura prin care caută un proiectant și un executant pentru lucrările ample care vizează modernizarea sediului facultății. Valoarea totală a proiectului este de 136,32 milioane lei. 49,3 milioane din această sumă reprezintă valoarea lucrărilor de construcții-montaj, contribuția Universității din Oradea fiind de 412.000 lei.

În cadrul procesului de renovare la care va fi supusă clădirea vor fi efectuate mai multe lucrări, printre care amintesc: acoperirea cu zinc a coifurilor și a corpului central, reabilitarea sau refacerea, conform modelului istoric, a ușilor și ferestrelor, restaurarea elementelor decorative ale sălii mari, a holurilor și casei scărilor etc. De asemenea, podul clădirii va fi mansardat pentru a se crea noi spații de învățământ. Vor fi realizate și intervenții pentru recompartimentarea spațiului interior, conform unei noi organizări funcționale. Vor fi reabilitate elementele arhitecturale și ale componentelor artistice: sala festivă, suprafețele parietale, suprafețele elementelor din lemn, suprafețele pictate ale tavanului, tâmplării. Toate lucrările vor fi astfel realizate încât, la final, clădirea Facultății de Medicină și Farmacie a Universității din Oradea va fi protejată antiseismic.

Este un vis pe care eu l-am purtat în suflet ani de zile, iar acum începe să devină realitate și vreau să le mulțumesc tuturor celor care au crezut în acest proiect și au muncit alături de mine pentru el, din convingere și cu răbdare pentru că, vă rog să mă credeți, nu a fost ușor.

T.C.I.: Veți profesa mai mult?

Dr. F.B.: Dacă vă referiți la activitatea mea anterioară, în Senatul României, vreau să știți că nu am pierdut niciodată contactul cu studenții sau cu pacienții. Așa cum am mai spus, în profesia noastră este nevoie de practică și de pregătire permanentă. Nu poți, nu ai cum, să faci o pauză, dacă vreți. De aceea, vă pot spune că voi profesa cu aceeași intensitate și cu aceeași responsabilitate față de pacienți ca și până acum.

Chirurgia, la fel ca și profesoratul, sunt vocațiile mele, ca om, și nu voi renunța la ele niciodată.

T.C.I.: Care sunt capitolele deficitare în ceea ce privește Universitatea din Oradea?

Dr. F.B.: Este o întrebare la care vă poate răspunde mai bine conducerea Universității. Cred ca sunt aceleasi probleme pe care le are invatamantul superior in general – un exemplu daca doriti – identificrea unor studenti valorosi care sa isi doresca sa ramana in invatamant … finantarea …etc

T.C.I.: Relația Facultății de Medicină și Farmacie cu instituția-mamă – cum este?

Dr. F.B.: Este o relație normală, naturală și absolut benefică mediului academic din Oradea. Suntem, desigur, una dintre facultățile căutate de studenți și suntem parte a Universității și ne dorim să contribuim, ca și până acum, alături de toate celelalte facultăți, la creșterea prestigiului Universității, iar asta prin tot ce facem, scopul fiind acela de a pregăti absolvenți gata, în cazul nostru, să salveze vieți.

T.C.I.: Poate ajunge Oradea centru de regiune bazându-se pe Universitate?

Dr. F.B.: Oradea este deja un centru regional datorită existenței Universității. Nu cred că poate contesta nimeni acest lucru. Universitatea a fost și rămâne esențială pentru dezvoltarea Oradiei, a Bihorului și nu numai. Producem specialiști în numeroase domenii a căror contribuție în societate, fiecare la locul său, este evidentă. Până la urmă, de aici, de la Universitate, au plecat oameni care s-au afirmat și pe plan local dar și pe plan național sau european.

T.C.I.: Ce ați făcut pentru pacienții dvs., pentru a-i trata mai bine și pentru a-i integra corespunzător în sistem?

Dr. F.B.: În toată activitatea mea, ca medic, profesor și ministru, am plecat mereu de la un principiu simplu: pacientul nu trebuie niciodată să fie lăsat singur. În spital, acest lucru înseamnă empatie, timp real acordat pacientului, dar și lupta pentru accesul la tratamente moderne.

În perioada în care am fost ministru al Sănătății, am continuat și susținut derularea subprogramului de reconstrucție mamară după afecțiuni oncologice, în cadrul Programului Național de Oncologie, lansat anterior. În 2017, ministerul a alocat fonduri dedicate acestui program, pentru ca pacientele diagnosticate cu cancer de sân să beneficieze gratuit de intervenții reconstructive în spitalele de stat care îndeplinesc criteriile necesare.

Tot în mandatul meu, am susținut actualizarea listei medicamentelor compensate și gratuite, fiind introdus un număr important de molecule noi, inclusiv în domeniile oncologiei și bolilor rare, prin procedura de evaluare accelerată. Acest demers a fost realizat prin colaborare cu comisiile de specialitate și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar deciziile au fost publicate în Monitorul Oficial.

La nivel academic, ca profesor universitar și, în prezent, decan al Facultății de Medicină și Farmacie din Oradea, am promovat implicarea studenților în activități extracurriculare, inclusiv în campanii de prevenție, educație sanitară și simulări medicale.

Ca medic sunt lângă pacientii mei în fiecare zi – inclusiv sâmbăta și duminica merg dimineața la vizită, fac gărzi cot la cot cu colegii mei ….

T.C.I.: Pe lângă lipsa sau scumpirea absurdă a unor medicamente, pe lângă o Lege a vaccinului, pe lângă introducerea educației sanitare reale introdusă în școli. Ce ar mai trebui schimbat la îmbunătățirea sistemului medical românesc care dă rateuri de foarte multe ori?

Dr. F.B.: Vreau să încep cu o precizare, pentru că ea este importantă. Orice sistem medical, de oriunde, dă rateuri. Este, din păcate, o realitatea inevitabilă, uneori tragică, și suntem obligați să trăim cu ea. Ce pot să vă garantez este că niciun medic nu își dorește să rateze un diagnostic sau un tratament, ori o intervenție, niciodată.

Da, sistemul medical românesc are într-adevăr mai multe vulnerabilități cronice, care nu pot fi rezolvate doar prin legi punctuale, ci printr-o abordare integrată și coerentă, asumată politic și profesional pe termen lung.

În primul rând, este nevoie de profesionalizarea managementului spitalelor. În mandatul meu am propus, și susțin în continuare, ca funcțiile de conducere în spitale publice să fie ocupate prin concursuri reale, transparente, care să includă evaluarea competențelor de leadership, nu doar a celor medicale. Fără un management competent, resursele, oricât de mari, pot fi risipite.

În al doilea rând, România are nevoie de o strategie națională de resurse umane în sănătate. În perioada 2017–2018, am lucrat la un plan de creștere etapizată a salariilor din sistemul medical, tocmai pentru a reduce exodul medicilor. Acest plan a fost implementat parțial începând cu martie 2018 și a produs efecte pozitive: a încetinit migrarea personalului către vestul Europei. Dar nu este suficient. E nevoie acum de politici de retenție în zonele defavorizate, inclusiv locuințe de serviciu, bonusuri pentru posturi rurale și investiții în dotarea unităților medicale.

Un alt capitol esențial este digitalizarea reală a sistemului. Avem platforme naționale — precum Dosarul Electronic al Pacientului sau SIUI, dar utilizarea lor este departe de potențial. Interoperabilitatea între spitale, medici de familie și ambulatorii este încă redusă. Aici trebuie investiții în infrastructură digitală, dar și formare profesională continuă.

În fine, trebuie să înțelegem că prevenția nu este un slogan, ci o politică de stat. Am susținut public introducerea educației pentru sănătate în școli, nu ca disciplină opțională, ci ca parte din curriculumul național, cu specialiști acreditați. Este nevoie și de programe funcționale de screening, pentru cancer de col uterin, cancer colorectal și afecțiuni cardiovasculare, care să fie implementate efectiv în teritoriu, nu doar scrise în strategii.

Acestea sunt măsuri concrete, aplicabile, deja testate în alte sisteme europene. România are specialiști, are experiență, dar trebuie să trecem de la reacție la prevenție, de la criză la construcție!

T.C.I.: Ne va ajuta Inteligența Artificială să fim mai sănătoși sau nu?

Dr. F.B.: Inteligența Artificială va schimba profund Medicina, dar nu o va înlocui. Vorbim despre un instrument, nu despre un substitut al medicului.
În diagnostic, ea poate ajuta deja. Prin algoritmi specializați în radiologie, dermatologie sau oftalmologie putem identifica mai rapid și mai precis anumite patologii decât ochiul uman. Sunt deja implementate soluții de acest fel în țări precum SUA, Germania sau Israel, iar unele sunt validate clinic.

Însă Inteligența Artificială nu poate înlocui ceea ce face diferența într-un act medical autentic: empatia, contextul uman, încrederea dintre pacient și medic.

Sistemele inteligente pot analiza milioane de date, dar nu pot interpreta frica, rușinea sau durerea unui pacient așa cum o face un medic cu experiență. De aceea, IA nu trebuie să fie percepută ca un pericol, ci ca un partener, mai ales în zone precum triajul clinic, gestionarea datelor medicale, predicția riscurilor sau monitorizarea la distanță a pacienților cronici.

Ca profesor și decan, văd un alt rol esențial al AI: în formarea profesională. Simulările medicale bazate pe inteligență artificială, realitatea augmentată, accesul la baze de date globale, toate pot transforma modul în care pregătim viitorii medici. Dar și aici, IA trebuie înțeleasă ca suport, nu ca profesor în sine.

Pentru România, cheia va fi integrarea inteligentă a acestor tehnologii. Nu putem importa doar softuri. Trebuie să adaptăm legislația, să formăm specialiști capabili să lucreze cu aceste instrumente și, foarte important, să asigurăm protecția datelor și etica utilizării lor.

Teodora Claudia Ignat
redactia@observatorulbihorean.ro