Chirurgia estetică, plastică și reconstructivă este un domeniu aflat într-o evoluție constantă, în care actualizarea permanentă a tehnicilor și procedurilor reprezintă o parte esențială a practicii medicale. Dr. Adrian Tirla, medic primar în chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, și-a format experiența profesională prin contactul direct cu metode moderne de tratament, iar parcursul său este reflectat în relația pe care a construit-o cu numeroșii săi pacienți.
Dr. Tirla consideră că aspectul fizic este strâns legat de armonia anatomică și de sănătatea structurală a fiecărei persoane, iar această perspectivă îi ghidează activitatea. Interesul său pentru domeniul reconstructiv își are originea încă din copilărie, când era atras de ideea de a repara și reconstrui obiecte, iar interesul pentru medicină a fost susținut de familie. În liceu a realizat că se îndreaptă către chirurgie, iar în perioada studiilor medicale a descoperit microchirurgia reconstructivă, asistând la intervenții pe vase și nervi periferici — experiențe care l-au convins de complexitatea și importanța acestui domeniu. Pentru el, cea mai mare satisfacție este reacția pacienților atunci când își recâștigă funcționalitatea sau își îmbunătățesc aspectul fizic după o intervenție.
Teodora Ignat: Cum a evoluat cererea pentru operaţiile estetice în ultimii ani?
A.T.: Solicitările sunt în continuă creștere. Statisticile mondiale arată o creștere anuală a numărului de pacienți care se adresează serviciilor de medicină și chirurgie estetică, la fel constatăm și noi în special prin faptul că plecăm din cabinet tot mai târziu.
T.I.: Care sunt intervenţiile estetice cu cel mai ridicat grad de risc şi de ce?
A.T.: Cu cât gradul de complexitate al cazului e mai mare cu atât și riscurile sunt mai mari. Importantă este aprecierea și cântărirea cu cea mai mare atenție a tuturor factorilor care ar putea duce la un rezultat nesatisfăcător sau la apariția unor complicații. Marea artă a unui chirurg, în opinia mea, este să știe să rezolve orice complicație ar apărea știind din primul moment în care a pus bisturiul pe pacient că există întotdeauna riscul ca ceva să nu meargă bine și trebuie să intuiască orice situație de criză ar apărea.
T.I.: Ce vă motivează să continuaţi această profesie?
A.T.: Văzându-mi pacienții mulțumiți și fericiți a fost întotdeauna pentru mine o gură de oxigen. Mă refer în special la pacienții de chirurgie plastică și reconstructivă pe care i-am tratat de diverse traume și afecțiuni. Ce poate fi mai frumos pentru un chirurg decât să-și vadă pacienții fericiți! Una dintre cele mai spectaculoase reacții pe care le-am observat la pacienții mei au fost după intervențiile la nas. După operație pacienții sunt pansați câteva zile și încearcă să vadă dincolo de pansament cum arată nasul lor. Urmăresc cu mare satisfacție momentul în care se dă atela jos și pacientul își vede pentru prima oară noul nas. De cele mai multe ori modificările sunt mari, iar pacienții sunt extrem de impresionați de noul nas, în special cei la care aspectul anterior devenise o obsesie. Dar cazurile de chirurgie reconstructivă sunt şi o provocare şi aducătoare de multe bucurie, atât pentru pacienţi, cât şi pentru mine. Nu o dată am auzit expresia ,,domnule doctor am înviat a doua oară”. Traumatismele grave din care unii pacienți scapă cu viață le modifică radical viziunea asupra vieții: „ce frumoasă este viața!”
T.I.: Cum vă relaxaţi?
A.T.: Timpul, un cunoscut cu multe necunoscute. Momentele de relaxare sunt destul de puține, somnul fiind starea la care tânjesc cel mai mult. Dar sunt momente de relaxare chiar în timpul operaţiilor pentru că îmi place să operez și să lucrez ascultând muzică. Muzica relaxează și oferă o atmosferă plăcută.
T.I.: Sunteţi un om împlinit?
A.T.: Pot spune că sunt un om împlinit, atât din punct de vedere social, cât și profesional. Am doi copii frumoși și sănătoși, iar din punct de vedere profesional sunt medic primar și doctor în științe medicale. Dacă aș avea mai mult timp pentru mișcare ar fi perfect.
T.I.: Ce urmează din punct de vedere profesional şi al noutăţilor în materie de frumuseţe, intervenţii pe care le faceţi sau le veţi face la cabinet?
A.T.: Lumea nu stă în loc. În permanență apar lucruri noi, intervenții noi, statistici noi și nu în ultimul rând dezvoltarea și rafinarea unor tratamente care inițial nu aveau un impact prea mare asupra pacientului și evidențiez aici terapia vampir, mezoterapia și nu în ultimul rând terapia cu fire de suspensie facială.
T.I.: Au existat cazuri dificile? Cum reacţionaţi în astfel de situaţii?
A.T.: Întotdeauna apar și cazuri dificile. De multe ori este necesară o abordare multidisciplinară a acestor cazuri, fiind obligat la o analiză complexă a tuturor datelor obținute din consulturile clinice, analize și investigații.
T.I.: Care este relaţia cu pacienţii? Preferaţi să-i cunoaşteţi înainte? Dar după operaţie, mai ţineţi legătura?
A.T.: Cred că cea mai importantă relație între medic și pacient este prietenia. Prietenia înseamnă sinceritate și încredere. ,, Ai întotdeauna grijă de pacientul tău!” Acesta este motto-ul meu. În general situațiile sunt două: prima în care pacientul se adresează din motive de urgență cu o problemă acută, iar a doua în care pacientul vine să se informeze despre o anumită procedură sau intervenție, moment în care se crează primul liant între mine și pacient. Cu mulți pacienți țin legătura și după operație datorită încrederii pe care ne-am câștigat-o amândoi.
T.I.: Dumneavoastră aţi fost vreodată pacient? Cum e de partea cealaltă a baricadei?
A.T.: Am fost și pacient. Întotdeauna este greu la primul tratament. Cea mai mare problemă este frica de necunoscut. Oare va durea? Va ieși bine tratamentul? În cât timp se vede efectul? Încrederea în medicul tău este cred unul din cele mai importante lucruri și cred cu tărie că fiecare dintre noi ne merităm medicul nostru…!
T.I.: Aveţi un mod anume pentru a vă pregăti pentru o operaţie?
A.T.: Cel mai important este planul operator al fiecărui caz şi anume, schiţa operaţiei, tehnica operatorie aleasă ca fiind cea mai optimă din toate punctele de vedere şi, desigur, pregătirea profesională care-mi permite să obţin rezultatul perfect şi să evit sau să reduc drastic posibilitatea apariţiei unor eventuale complicaţii.
T.I.: Chirurgia plastică este o chirurgie reparatorie, care salvează vieţi, uneori. Chirurgia estetica, este considerată, uneori, un moft. Care este adevărul?
A.T.: Nu se poate spune că este un moft. Motivele pentru care pacientele, dar şi pacienţii apelează la chirurgia estetică sunt multe, mergând de la anumite disfuncţii în aspect al unor regiuni anatomice, cum ar fi sânii mici sau căzuţi, urechile decolate sau un nas coroiat, până la situaţii în care pacienta acuză de exemplu un exces de grăsime la nivelul corpului. Sunt totuşi rare cazurile în care pacienţii doresc lucruri imposibile sau extrem de greu de rezolvat. Fiecare dintre noi avem dreptul să ne facem viaţa mai bună, mai frumoasă. Dacă există probleme de natură fizică care crează probleme reale, iar acestea pot fi rezolvate, nu cred că ar fi normal să nu o facem. Iată de ce chirurgia estetică nu poate fi considerate un moft.
T.I.: Aveţi timp şi nevoie pentru lectura sau conferinţele de specialitate?
A.T.: Timpul se scurtează pentru majoritatea dintre noi, dar este obligatoriu să ne facem timp pentru lectura de specialitate, simpozioane sau congrese. Ca medic nu poţi sta pe loc. Medicina progresează şi noi trebuie să ţinem pasul cu ea.
T.I.: Munca poate să devină “un drog”….Poate?
A.T.: Nu am crezut că se poate întâmpla aşa ceva, dar adevărul este că munca poate deveni un drog. După multe ore de lucru în fiecare zi, după multe gărzi făcute de-alungul a multor ani de zile, munca devine un mod de viaţă, mai ales pentru că pacienţii trebuie îngrijiţi şi postoperator. Apare un fenomen de genul unei roţi care nu se poate opri decât prin dispariţia chirurgului sau a medicului respectiv.
T.I.: Ce v-ar împlini ca şi chirurg estetician?
A.T.: Poate părea ciudat, dar în acest moment chiar îmi doresc mai mult timp pentru mine şi familie. Anii de muncă încep să-şi spună cuvântul. Ştiu că trebuie mers înainte şi să învăţ lucruri noi, iar provocarea momentului este creşterea de complexitate ale intervenţiilor chirurgicale. Ca şi chirurg mă simt deja împlinit datorită pacienţilor foarte mulţumiţi în urma intervenţiilor chirurgicale. Aceasta este mulţumirea mea şi acest lucru cuantifică munca mea.
T.I.: Aţi renunţa la sistemul de stat în favoarea celui privat?
A.T.: Dificil să răspund la această întrebare sau poate cunosc răspunsul. Reconstruirea de vase, nervi şi defecte de ţesuturi se realizează, în principal, în sistemul de stat, iar intervenţiile estetice sunt efectuate în sistemul privat şi presupun un mare grad de atenţie şi concentrare pentru a obţine cele mai bune rezultate. Pasiunea există pentru ambele specializări, aşadar sunt legat, atât de sistemul de stat, cât şi de cel privat.
T.I.: Care este ultima “fiţă” în chirurgia estetică?
A.T.: Nu aş numi-o “fiţă”, pentru că, până la urmă vorbim de noi descoperiri în domeniul chirurgiei estetice. Una din cele mai noi intervenţii în estetică nu este neapărat chirurgicală, ci mai mult una medicală care a acoperit o zonă foarte deschisă, dată de căderea fiziologică a ţesuturilor din momentul începerii ptozei tegumentare faciale până în etapă chirurgicală în care avem un mare exces tegumentar. Aceasta este reprezentată de firele de suspensie facială care reuşesc, fără tăierea tegumentului, fără pansamente, fără scos de fire, fără cicatrici şi fără anestezie generală, să repună la loc sau să ridice ţesuturile căzute.
T.I.: Ce pasiuni aveţi? Aveţi timp pentru ele?
A.T.: Mi-a plăcut întotdeauna să merg la munte, să mă bucur de aerul curat, să fac drumeţii şi să “savurez”, dacă pot spune asta, un somn bun. Dacă există şi un lac prin zonă, o partidă de pescuit e binevenită.
T.I.: La ce stadiu este acum chirurgia plastică şi estetică din România, comparativ cu cea din alte ţări cu tradiţie?
A.T.: România stă foarte bine la acest capitol. Gradul de complexitate al cazurilor operate este similar cu al celor din alte centre din străinătate şi avem şi dotarea necesară unor astfel de intervenţii.
T.I.: Care e cea mai mare satisfacţie la finalul unei intervenţii?
A.T.: Reuşita şi mulţumirea pacientului. Lucrăm cu oameni şi nu putem neglija asta. Când emoţiile dinaintea unei intervenţii dispar, făcând locul bucuriei, ne relaxăm şi noi.
T.I.: Eşecuri au fost?
A.T.: Eşecurile sunt rare în munca mea şi sunt legate exclusiv de chirurgia plastică. Arsurile extensive consumă mult din rezervele fizice şi psihice şi duc uneori la rezultate nu foarte bune, din cauza gravităţii cazurilor.
T.I.: Răspundeţi la orice fantezie a pacientului?
A.T.: Noi suntem în primul rând medici, am depus jurământul lui Hipocrate, trebuie să avem grijă de semenul nostru ca şi cum am avea grijă de noi. Mie nu mi-ar plăcea să port operaţii estetice urâte sau care să-mi ruineze sănătatea, pe timp mediu sau într-un timp lung. Şi atunci, întâi mă gândesc dacă pacientul chiar ştie ce-şi doreşte, pentru că pacienţii sunt neinformaţi, ei sunt ca nişte copii care-şi doresc anumite lucruri, însă dacă nu li se explică exact, nu ştiu că dorinţa lor ascunde o capcană. Dar explicaţiile vor fi întotdeauna pertinente şi colaborez cu pacienţii mei.
T.I.: Ce vă doriţi de la ziua de mâine?
A.T.: Cel mai bun cuvânt cred că este LINIȘTEA. Lucrând de dimineață până seara aștept și zilele de liniște și relaxare. Bateriile trebuie încărcate!
T.I..: Un gând pentru noi toţi…
A.T.: Mulţi dintre noi au câte o mică problemă legată de aspectul fizic sau de înfăţişare, acestea putându-se rezolva, poate, prin intervenţii minim invazive şi poate cu minim efort. Sfătuiesc domnii sau doamnele care cred că şi-ar putea rezolva în vreun fel o astfel de problemă să apeleze cu încredere la specialist şi vor afla că există multe posibilităţi de ameliorare a stării respective.
Claudia Teodora Ignat
