Pentru Ciprian Sonea, profesor de filosofie la Colegiul Național „Emanuil Gojdu” din Oradea, alergarea a început ca o formă de deconectare de la rutina zilnică și a devenit, treptat, un mod de viață. Din 2019, când a început cu 3-4 kilometri de câteva ori pe săptămână, a ajuns astăzi să aibă la activ 29 de maratoane și 5 ultramaratoane.

Pasiunea pentru alergare l-a purtat pe profesorul Ciprian Sonea în competiții importante, de la Wizz Air Cluj-Napoca Marathon, pe care l-a alergat de patru ori, până la provocări montane extreme, precum: „Retezat Sky Race” sau „Retezat Mountain Run”.

Dincolo de beneficiile fizice, alergarea i-a oferit lui Ciprian Sonea o nouă perspectivă asupra vieții. Disciplina, perseverența și curajul de a depăși bariere mentale sunt lecții pe care le aplică atât în viața personală, cât și în sala de clasă. Profesorul gojdist crede cu tărie că fiecare progres se face cu pași mici și că orice eșec face parte din evoluție. Această mentalitate o transmite și elevilor săi, încurajându-i să gândească liber și să-și urmeze pasiunile, fie ele școlare sau sportive.

Filosofia sa de viață poate fi rezumată simplu: să îndrăznești, să perseverezi și să te bucuri de fiecare pas, indiferent că este pe traseul unui maraton sau pe drumul cunoașterii.

În interviul acordat pentru observatorulbihorean.ro, profesorul spune că alergarea rămâne un element esențial din viața sa, oferindu-i motivația de a continua să se autodepășească, atât pe traseele de concurs, cât și în carieră.

Crina Dobocan: Ce v-a determinat să începeți să alergați și cum s-a dezvoltat pasiunea dvs pentru acest sport?

Ciprian Sonea: Prin 2019 am început să alerg, ca formă de deconectare de viața rutinieră, programată, în care tot timpul ai „taskuri” de realizat, termene de respectat, care – dacă nu le separi de viața privată – dobândesc un nefast caracter cronofag. Fiind un sport individual, ai mai mult timp cu tine însuți, cu sinele. Alergatul este un obicei esențial atât pentru sănătatea fizică, dar și pentru cea mentală, respectiv, cea socială și mă bucur că această „cutumă” se generalizează și în societatea românească indiferent de vârstă.

Practic, am început cu 3-4 km de 2-3 ori pe săptămână, îmi luam căștile și mă conectam în altă lume, iar, în scurt timp, am mărit distanța și frecvența. În 2019, am fost și la prima mea competiție de 10 Km, la Oradea Nightrun. A fost cald, greu, dar frumos în același timp. Atunci se alerga din Piața Ferdinand, pe str. V. Alecsandri, parcul 1 Decembrie, 4 bucle, la cursa de 10 K. Odată cu venirea pandemiei în 2020, alergarea a fost un remediu ideal la noua condiție socială: între 4 pereți. Treptat a devenit o parte din identitatea mea, am descoperit o comunitate foarte frumoasă care practică acest sport, despre care anterior nu aveam nicio idee. De obicei, în weekend este „long run”-ul (25-35 km),când ne adunăm mai mulți neliniștiți și la ritm mai domol facem diferite trasee stabilite dinainte sau ad-hoc.

Există cluburi puternice de alergători în toată țara, alergători excepționali care te inspiră și te motivează să te autodepășești, competiții care sunt niște evenimente sociale de dimensiunile unor festivaluri, fie că vorbim de alergarea pe asfalt, fie de alergarea montană. În prezent, am la activ 29 maratoane, 5 ultramaratoane, unele în competiții, altele în antrenamente.

C.D.: Cum v-a ajutat alergarea în dezvoltarea personală și profesională?

C.S.: Personal, mă simt mai împlinit, mai liber, cred că sunt mai organizat și mai încrezător că se poate mai bine. Alergarea a devenit o parte din identitatea mea, oriunde merg, fie că e vorba de timp liber, cu familia, concediu, ori chiar interes de serviciu, găsesc un loc pentru o pereche de pantofi și o portiță în program pe care să ies să dau o fugă și să vizitez împrejurimile. Spre deosebire de alte activități sportive, alergarea nu are nicio constrângere, indiferent de anotimp, locație sau perioadă din zi; trebuie să facem loc doar motivației, voinței și unei perechi de pantofi.

Practic această activitate ca hobby, ca amator, așadar, în sfera de dezvoltare profesională nu aș zice prea multe; iese din aria de competență a unui absolvent de filosofie. Totuși, de multe ori am alergat cu propriii elevi gojdiști și împreună cu unii colegi profesori, de obicei, prin colaborarea cu reprezentanții Consiliului elevilor, experiență care te face să te simți împlinit profesional și personal, în același timp.

C.D.: Ce anume v-a motivat să participați la Wizz Air Cluj-Napoca Marathon (de patru ori) și ce v-a determinat să încercați să obțineți un „personal best”?

C.S.: Cluj-Napoca este orașul meu de suflet. Acolo am făcut facultatea și doctoratul, fratele meu locuiește acolo și chiar dacă s-a schimbat foarte mult, mă duc cu plăcere de fiecare data când am un motiv întemeiat. Am tot mers la „wizz” pentru atmosferă. Este o sărbătoare a alergării în acea zi în frumosul oraș universitar. Chiar dacă sunt multe curbe strânse și e greu să faci un „personal best”, a străbate tot centrul Clujului și a alerga printre obiectivele de referință ale orașului, în contextul unei organizări foarte bune, acompaniați de încurajările voluntarilor și spectatorilor, cu muzică live în diverse puncte ale traseului, fac din acest eveniment o experiență memorabilă.

C.D.: Cum ați gestionat antrenamentele pentru alergare în timp ce vă ocupați de responsabilitățile dvs ca profesor și ca tată?

C.S.: Evident familia și profesia primează. Antrenamentele sunt pe locul doi. Dacă într-o zi sau o săptămână nu iese perfect, va fi mai bine data viitoare. Important este că ai alergat.

În plus, dacă „programul de antrenament” primează, tot farmecul libertății aduse de alergare dispare. Dacă vrei să scapi de „termenele” vieții sociale prin„termenele” activităților sportive, nu ai rezolvat mare lucru. În mod cert, este bine că ai obiective, dar nu trebuie abordate la modul imperativ.

Important este să te bucuri de actul alergării, apoi de obiective și rezultate, care vor veni de la sine. Pe de altă parte, statusurile și rolurile pot fi combinate, familia mă susține la competiții, face parte din „staff” situându-se strategic la punctele de nutriție/hidratare cu tot ce e nevoie, dar mai ales cu suport moral.

C.D.: Care a fost cea mai solicitantă provocare din ultima perioadă și cum ați reușit să o depășiți?

C. S.: RETEZAT SKYRACE – traseu Giants, din iunie 2024, a fost una dintre cele mai spectaculoase și dificile curse de alergare montană la care am participat. În 37.8 km am bifat 7 vârfuri (Pleșa, Piule, Peleaga, Păpușa, Păpușa mică, Custura, Vf. Mării) pe un teren foarte tehnic și am acumulat 3175 m diferență de nivel. Organizarea și atmosfera au fost excelente, peisajele superbe, iar vremea a fost de partea noastră. Îmi doresc să particip și-n acest an.

După Retezatul din iunie, a fost Retezatul din august 2024. Același munte, dar alți organizatori și alt traseu. Am participat și la „Retezat Mountain Run”, unde am alergat 40 km cu 3.500 m diferență de nivel. După ce ai alergat acolo, te gândești când e următoarea competiție.

C.D.: Cum credeți că v-a influențat sportul perspectiva asupra vieții și asupra învățăturilor pe care le transmiteți elevilor dvs?

C.S.: Am înțeles că multe lucruri care în viață par imposibile sunt doar niște bariere mentale. Trebuie doar să îndrăznim, să avem curaj. În același timp am învățat că orice progres, evoluție se face cu pași mici.

Nimic valoros nu este obținut peste noapte și fără efort.

C.D.: Ce povețe le dați elevilor și cum îi stimulați să iubească materia pe care o predați?

C.S.: Libertatea în gândire sau gândirea critică sunt principii fundamentale în disciplinele socio-umane. Conform lui Sartre: a fi înseamnă a alege. Prin această autonomie a voinței încerc să mă apropii de ei, dar și să le-o dezvolt, fie că vorbim de educație socială la gimnaziu, fie de logică, psihologie sau filosofie la cei de liceu.

Omul contemporan este adesea inautentic, se lasă luat de val și se uită pe sine. Cred că și în alegerea unui discipline preferate, a unui potențiale profesii, trebuie să se țină cont, în primul rând, dacă ne place și dacă suntem buni în ceea ce facem, apoi dacă are și avantaje materiale, financiare suficiente. Important este actul „în sine”.

În termeni aristotelici activitățile atelice (independente se scop, făcute din plăcere)  sunt superioare celor telice (care depind de efectul lor). Plus, indiferent de domeniu, trebuie să acceptăm și eșecurile ca parte a progresului personal. Victoria vine la pachet cu înfrângerea sau în termeni camusieni: „nu există soare fără umbră şi trebuie să cunoaștem şi noaptea”.

C.D.: Ce au în comun filosofia cu alergarea?

C.S.: În primul rând Libertatea: „libertatea în gândire” și „libertatea în mișcare”. În al doilea rând, prin ambele forme te conectezi cu sinele și înveți să te descoperi. Fiind preponderent o activitate solitară, în timpul alergării îți poți pune gândurile în ordine.

Iar în al treilea rând, prin ambele îți testezi limitele și încerci să le depășești. Într-un caz, limitele rațiunii, în celălalt caz, limitele corpului.

Și în al 4-lea rând, dar nu cel din urmă, ar fi Grecia. După cum bine se știe, Grecia e patria filosofiei occidentale, dar și noțiunea maraton tot în acele meleaguri își are originea. Foarte frumoasă este legenda acelui erou grec, Filipide, care aleargă din localitatea Maraton la Atena, distanta fiind de aproximativ 42 km. Nu întâmplător cea mai mare competiție de alergare din Grecia se numește „ATHENS MARATHON. THE AUTHENTIC”.

C.D.: În ce fel vă ajută sportul, la ce alte concursuri ați participat si care sunt planurile de viitor în acest domeniu, dar în altele?

C.S.: Mă ține activ, prezent și mă simt liber. Am participat la cele din împrejurimi, fie că e vorba de asfalt, fie alergare montană: Retezat SkyRace, Retezat Mountain Run, Primavera Trail Race, Cluj EcoTrail, Oradea City Trail, Winter Wolf Race, Timișoara City Marathon, Oradea Running Day, Thermal Race, Zalău Ultra Trail, Porolissum Trail, Șiria Winter Trail etc. În țară sunt foarte multe și în viitorul apropriat sper să le mai diversific. Ca pentru majoritatea alergătorilor amatori, scopul este să alerg cât mai mult, să mă bucur de fiecare ieșire, fie că e vorba de o competiție, fie că e doar un antrenament și să nu mă accidentez.

Anul acesta mă axez pentru o competiție de alergare montană numită „2×2 Ultra Sky Marathon”. Se desfășoară în totalitate la peste 2000 m altitudine. Traseul are o lungime de 45 km în care se acumulează 4200 m diferență de nivel. Se aleargă pe cresta munților Făgăraș, startul fiind de la lacul Bâlea și se ajunge pe vârfurile Moldoveanu și Negoiu. Este probabil una dintre cele mai dificile curse de alergare montană din România.

În mod cert, pentru mine va fi cea mai grea la care voi fi participat. Sper să o finalizez fără accidentări și într-un timp bun, dar, în același timp, să mă bucur de peisajele montate impresionante și spectaculoase pe care ni le oferă traseul. Profesional scopul este similar, să mă bucur de ceea ce fac, să predau tinerilor, să transmit cât mai mult din ceea ce știu, dar și să învăț de la cei din jur, viața fiind o învățare și o provocare continue.

Crina Dobocan