Există sportivi care adună medalii. Și există sportivi care dau sens unei discipline, care rescriu, aproape fără să-și dea seama, o pagină din istoria ei. Mihai Sorin Dringo aparține celei de-a doua categorii. La doar 23 de ani, orădeanul a devenit dublu campion național al României la sprint – 100 și 200 de metri – și a stabilit recordul național la proba sa de suflet, 400 de metri.

Dar dincolo de cifrele seci ale cronometrelor, ceea ce impresionează e felul în care vorbește despre sine, despre muncă și despre rostul alergării.

„Se simte bine să fii dublu campion național, mai ales în probe care nu sunt specialitatea mea”, spune el cu o sinceritate care dezarmează. Nu triumful în sine pare să-l bucure, ci dovada că își poate depăși limitele, că poate înțelege mai bine „cât de rapid este”. În fond, întrebarea fundamentală a sprintului nu e doar „cine ajunge primul?”, ci „cine ești tu când ajungi primul?”.

Pentru Dringo, răspunsul e simplu: omul care a ridicat nivelul sprintului românesc. Recordul național la 400 metri – 44.74 secunde, realizat la Maribor, în iunie – e, după cum mărturisește, „cea mai importantă realizare” a lui, fiindcă e proba pe care a ales-o „de când a reînceput să practice atletismul”. E dovada că România poate alerga umăr la umăr cu marile școli ale lumii.

O carieră abia începută

În timp ce pentru mulți atleți vârsta de 23 de ani înseamnă o primă maturitate sportivă, sportivul legitimat la CSM Oradea are sentimentul începutului.

„Cariera mea este la început, o să mai țină câțiva ani buni. Jocurile Olimpice sunt un obiectiv major”, spune cu o naturalețe care transformă ambiția în program de viață. Tokyo, în septembrie, la Mondiale, este doar prima probă de foc. Obiectivul lui e semifinala la 400 m, iar visul, finala.

„Obiectivul meu principal ar fi să ajung în semifinalele probei de 400 și, de ce nu, sper la o finală. Doresc să le mulțumesc celor care mă vor urmări, pentru că este ca și cum ar alerga cu mine. Sustinerea si din afară este importantă”, a spus el.

Dar felul în care vorbește arată că pentru el sportul, pe lângă competiția propriu-zisă, este o meditație asupra limitelor.

„În momentele de suferință vorbesc cu prietenii, cu psihologa mea. Încerc să găsesc sursa eșecului ori a neliniștii. Conversația e o formă de refacere”, mărturisește atletul orădean.

Dincolo de pistă…

Aparent, viața lui e simplă: plimbări la apus, jocuri video, seriale animate japoneze, prieteni apropiați, lectură. O normalitate care contrastează cu intensitatea pistei, dar care îi hrănește echilibrul.

„Îmi place să am încredere în mine. Cred că e important să știi și să crezi că poți face ceva. Perseverența, munca, consistența și devotamentul fac parte din mindset-ul meu”, a dezvăluit campionul.

Iar aici, dincolo de medalie, apare lecția lui Dringo. Atletismul nu este doar alergare, ci o pedagogie a caracterului. Nu există victorie fără disciplină. Nu există vis fără oboseală.

Dincolo de medalii și recorduri, Mihai Sorin Dringo rămâne un tânăr care știe să inspire. De aceea, atunci când se adresează tinerilor care visează la performanță, el le spune că sportul înseamnă șansă, muncă și bucurie.

„Le doresc tinerilor mult succes, îi încurajez din toată inima să facă orice sport. Mie, personal, sportul mi-a schimbat radical viața, în cel mai bun mod. Ador ceea ce fac. Dar să nu se aștepte să fie ușor. Dacă era ușor, oricine putea să o facă. De aici vine și farmecul”, îndeamnă el.

Parcursul lui Mihai Dringo începe în copilărie, când un profesor de sport îi observă potențialul și îl trimite la primul antrenor.

„Întâmplător, în clasa I, profesorul meu de sport, Florin Cătă, mi-a văzut potențialul și m-a direcționat spre primul meu antrenor de atletism, domnul Cristian Dărăban. Cu el am ajuns campion național și la categoriile de copii”, a dezvăluit el.

Acum, la nivel de seniori, Dringo vorbește despre antrenorul său Robert Olah și despre echipa din jurul lui cu aceeași recunoștință.

„Antrenorul meu este esențial, pentru că, în primul rând, atletismul de performanță este o muncă de echipă. O relație bună, bazată pe conexiune și înțelegere, contează enorm atunci când vrei să realizezi lucruri mărețe. La fel de importantă este și echipa din jurul meu. Pot spune cu sinceritate că, singur, nu aș fi reușit să ajung la performanțele actuale”, recunoaște Mihai Sorin Dringo.

În opinia sa, performanța reală vine din liniștea muncii zilnice, din sacrificiul nevăzut și din concentrarea care transformă o sutime de secundă într-o victorie. Pentru atletul orădean, sprintul este o promisiune că România poate spera, din nou, la rezultate mari.

Crina Dobocan