Ruben Marian este fondatorul și CEO-ul Utilben, companie românească de utilaje care a crescut de la intermedierea câtorva echipamente la o organizație cu impact național și aspirații internaționale. Parcursul lui nu este un șir de reușite lineare, ci o suită de încercări, decizii curajoase și o credință asumată că antreprenoriatul poate fi făcut corect, fără compromisuri.

Dincolo de cifre, povestea lui Ruben este despre maturizare, disciplină, responsabilitate și despre felul în care un antreprenor poate „răscumpăra” cultura de afaceri prin integritate și inovare.

Originar din județul Satu Mare, Ruben a visat încă din gimnaziu să studieze la Oradea, la Liceul Teologic Baptist „Emanuel”, pentru a experimenta un mediu educațional creștin. Părinții, reticenți în a-l lăsa singur într-un oraș nou la 14 ani, i-au pus o condiție: să intre în primii trei la admitere. A urmat un an de învățare intensă, iar rezultatul a venit: locul întâi. Mutarea la Oradea i-a adus colegi buni, prietenii solide și, foarte important, lecția autonomiei.

„Am stat singur în garsonieră la început, după am stat cu un coleg de liceu și a trebuit să învățăm să ne gestionăm bugete, timp, bani, resurse.” declară Ruben, recunoscând că a fost o perioadă de maturizare accelerată.

Primele interese în antreprenoriat

Interesul pentru afaceri a apărut devreme. Părinții lui sunt antreprenori în agricultură, iar munca la fermă i-a dat, de mic, o pedagogie a răbdării: semeni, îngrijești, protejezi, culegi. În paralel, mersul la piață cu bunica – unde vindea legume – i-a oferit un curs practic de vânzări: cum saluți, cum asculți, cum încasezi, cum construiești încredere. Acel contact direct cu clientul i-a fixat gustul pentru antreprenoriat. La 10 ani deja „visa” că va avea o firmă, deși nu știa încă în ce domeniu.

„Văzând munca și hărnicia familiei mele, cum au pornit de la zero și și-au dezvoltat ferma, adăugându-se educația creștină pe care am primit-o de mic, toate acestea au reprezentat o moștenire foarte valoroasă pentru mine”, spune Ruben.

De la drept la IT: pivotul din clasa a XII-a

Până în clasa a XII-a, acesta se imagina avocat. Apoi, la îndemnul colegilor, dublat de profilul matematică-fizică unde studia, a virat spre IT – domeniu care i-a părut mai nou, mai dinamic, cu potențial real de viitor. A dat admitere la Calculatoare, la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, unde a învățat inginerie „curată”, fără rețete de business. Această formație tehnică îi va deveni mai târziu fundament pentru a structura procese, a înțelege tehnologiile și a construi sisteme.

Căderea care devine start

În timpul facultății, părinții au intrat în faliment cu firma lor. Deodată, sprijinul financiar pentru chirie și mâncare a dispărut. În locul resemnării, Ruben a ales acțiunea: a început să câștige bani prin vânzarea de produse pentru întreținere personală și curățenie, în sistem de network marketing. Acolo a învățat tehnici de vânzare, psihologia clientului, bazele marketingului, relația și fidelizarea – toate din mers, pe teren. Ingineria îl învăța „cum funcționează lucrurile”, vânzările îi arătau „cum se mișcă oamenii”. Împreună, cele două laturi au devenit trusa lui de bază.

În 2006, s-a născut Utilben. Intuiția lui Ruben era limpede: dacă România vrea să avanseze, are nevoie de utilaje – pentru drumuri mai bune, agricultură performantă, construcții mai rapide. Planul inițial presupunea achiziția unui utilaj din vest (Germania, Marea Britanie) pe care să-l aducă în țară și să-l vândă. I-ar fi trebuit 50.000 de euro ca start, dar banca și investitorii au spus nu: era tânăr, fără istoric. Așa s-a născut ideea de intermediere: să prezinte pe piață utilaje listate la furnizori din vest, ca un „imobiliar al utilajelor”.

Prețul începutului

Modelul părea elegant, dar avea un nod gordian: clienții nu aveau încredere să plătească în avans.Între timp, presiunea financiară crescuse. Era septembrie, iar Ruben își pusese un dead-line: dacă până în decembrie nu reușește să vândă niciun utilaj, se angajează. A urmat o rugăciune, o liniște, o perseverență încăpățânată – iar în decembrie a venit primul client care a fost dispus să achite integral înainte de livrare.

„A fost un moment axial”, declară Ruben, întrucât l-a convins că nu era vorba despre „cât de grozav este el”, ci despre un parcurs în care Dumnezeu îi deschide uși și îl formează, caracter și chemare deopotrivă.

Un alt test: furtul de utilaje și „munca de detectiv”

Anii au adus și alte momente de cumpănă, inclusiv furturi repetate din flota de închiriere. Cel mai dur episod: șase utilaje dispărute într-un singur an. În România, închirierea urmată de nepredare se încadrează adesea ca „abuz de încredere”, nu furt, iar recuperarea este anevoioasă. Avocații nu dădeau șanse mari. Cu toate acestea, echipa a insistat: a făcut plângeri, a investigat, a mobilizat comunitatea. Un fost muncitor a recunoscut utilajele dintr-un șantier din București după postările de pe Facebook; cinci din cele șase au fost recuperate. A fost, spune Ruben, „o combinație de muncă metodică, providență și solidaritate civică.”

Mentorii „din cărți” și mentoratul ca infrastructură

Pe parcursul dezvoltării afacerii, lui Ruben i-au lipsit mentorii. I-a găsit, temporar, în cărți: Zig Ziglar, John Maxwell, „Tată bogat, tată sărac”. Apoi a creat contextul pe care și l-ar fi dorit: în 2017 a lansat GUILD (guild.ro), o lucrare de mentorare pentru antreprenori credincioși, organizată în grupuri locale. Ideea era simplă și contra-cultură: nu un club de „laudă de sine”, ci un spațiu în care liderii pot fi vulnerabili, pot discuta valori, dileme morale, greutăți reale. În câțiva ani, GUILD a ajuns în mai multe orașe din țară, inclusiv trei grupuri la Oradea, două la Timișoara, grupuri la Suceava și altele.

De la 10 la peste 100 de oameni

În jurul anilor 2011–2012, Ruben a înțeles că „zona confortabilă” (o echipă mică, viață bună, timp personal) nu răspunde chemării lui. Decizia de a crește a fost luată conștient, cu prețul inevitabilelor dureri organizaționale. Următorii ani au adus complexitate și scalare: procese, proceduri, recrutări, training, parteneriate, investiții. Utilben a depășit pragul de 100 de angajați și a devenit o prezență națională.

O companie-școală: leadership academy

Un element distinctiv al culturii Utilben este investiția consecventă în oameni. Compania a creat o academie de leadership internă și oferă tuturor o zi de training pe lună. Scopul nu este doar performanța tehnică, ci și formarea caracterului, a autonomiei și a responsabilității. Spațiile de lucru sunt gândite pentru bunăstarea echipelor, iar traseele profesionale sunt transparente: oamenii știu ce li se cere și cum pot crește.

Comunitate și responsabilitate: „a fi o binecuvântare”

Antreprenoriatul, în viziunea lui, este un mod de a servi: angajaților (prin salarii corecte, mediu sănătos, creștere), clienților (prin promisiuni onorate și suport real), furnizorilor și partenerilor (prin relații loiale și corecte), comunității (prin locuri de muncă, taxe plătite, proiecte locale) și, în sens mai larg, societății (prin modelul unui business curat). De aceea, dezvoltarea Utilben nu este doar „expansiune comercială”, ci și o formă de influență culturală.

Viziune 2035: Ucraina, Belarus, Nordul Africii

Privind înainte, Ruben vede Utilben ca pe o companie internațională, cu prezență în piețe unde libertatea economică și infrastructura sunt în curs de maturizare: Ucraina, Belarus, Nordul Africii. Strategia nu este neapărat cucerirea cu drapelul propriu, ci modele flexibile, de tip franciză sau parteneriate, în care antreprenori locali își păstrează afacerile, iar Utilben oferă procese, sisteme, suport.

Povestea lui Ruben Marian nu e doar despre Utilben, ci despre felul în care un om se lasă modelat de realitate – de muncă, de eșec, de reușită, de oameni – și de valori pe care le consideră mai înalte decât el. De la băiatul care vindea legume în piață la fondatorul unei companii cu peste o sută de angajați, firul roșu a rămas același: să faci maximul din ce ai, să crezi că se poate „fără scurtături” și să privești afacerea ca pe o chemare.

„E mai mare decât am visat”, spune Ruben despre ce s-a întâmplat până acum, iar partea frumoasă la visurile sănătoase este că, atunci când cresc, nu te măresc doar pe tine – ci și lumea din jur.

Iulia Brîndaș