Mihai Alexandru Ardelean, elev al Școlii Gimnaziale Nr. 11 din Oradea, a scris o pagină de aur în istoria performanței românești la Olimpiada Balcanică de Matematică pentru Juniori (JBMO), obținând medalia de aur cu punctaj maxim. La doar 14 ani, Mihai este un exemplu de maturitate, pasiune și ambiție. Reușita sa nu a venit întâmplător, ci este rodul unor ani de pregătire susținută, al unui parcurs construit cu răbdare, disciplină și încredere în propriile forțe.

Cu o modestie care impresionează și o claritate rar întâlnită la vârsta lui, Mihai ne vorbește despre ce a însemnat competiția internațională, despre atmosfera JBMO, provocările din spatele unei reușite de excepție, dar și despre oamenii care i-au fost alături pe acest drum: profesori, colegi și mentori care au crezut în el.

Într-un interviu sincer, Mihai ne arată că performanța nu e doar despre rezultate, ci mai ales despre parcursul interior – despre efort, echilibru și dorința de a fi în fiecare zi o versiune mai bună a ta.

Crina Dobocan: Ce ai simțit când ai aflat rezultatele la JBMO?

Mihai Alexandru Ardelean: Știam că rezultatul va fi unul foarte bun, de îndată ce s-a terminat concursul. Reușisem să rezolv toate problemele. Mă așteptam la acest rezultat, deci nu pot să spun că am fost foarte surprins, dar totuși am așteptat confirmarea așteptărilor mele. De obicei, mă evaluez destul de bine.

C.D.: Cum ai resimțit atmosfera competiției internaționale? Ce ți s-a părut cel mai provocator?

M.A.A.: Eram mulțumit că am reușit să mă calific. Am realizat că trebuie să abordez cu calm și încredere competiția – și chiar am reușit. Faptul că făceam parte din echipa care reprezenta România era deja o mândrie imensă. Eram acolo o mulțime de copii foarte buni la matematică, deci mă simțeam confortabil. Aveam multe de împărtășit. Am legat prietenii, în primul rând cu membrii lotului nostru.

Au existat multe provocări, dar cea mai importantă a fost subiectul în sine – mai exact, problema 4 de la concurs. Primele 3 probleme le-am rezolvat rapid, dar am conștientizat că diferența o va face ultima problemă. Ca atare, m-am focusat pe a redacta rezolvarea acesteia, cât mai corect.

C.D.: Ce înseamnă pentru tine obținerea medaliei de aur cu punctaj maxim?

M.A.A.: Acest rezultat înseamnă împlinirea unui vis pe care îl aveam de foarte mult timp. Acum câțiva ani, acel vis părea de neatins. Am muncit constant și mi-am spus că pot să realizez orice îmi doresc, dacă depun efortul necesar. S-a îndeplinit și sunt fericit!

C.D.: Care a fost momentul tău preferat din toată experiența JBMO, dincolo de rezultatul în sine?

M.A.A.: Au fost foarte multe momente frumoase. Mi-ar fi aproape imposibil să numesc unul. Cred că totuși, cel mai așteptat moment a fost cel al dezvăluirii rezultatelor pe echipe și a medaliilor.

C.D.: Ai avut emoții în timpul probelor sau la anunțarea rezultatelor?

M.A.A.: Am mers la Balcaniadă destul de relaxat și fără așteptări. Am învățat de-a lungul timpului că cel mai bun rezultat se obține atunci când reușești să te detașezi de emoții și presiune. Așadar, mi-am propus să fiu împăcat cu orice rezultat. Dar, ceva în adâncul sufletului meu îmi spunea că va fi foarte bine. Mă simțeam pregătit.

C.D.: Cum arăta o zi obișnuită de pregătire pentru tine?

M.A.A.: Nu am un program fix de pregătire. Este în funcție de temele de la școală, pentru că școala este pe primul loc. Reușesc totuși să îmi fac timp zilnic pentru a căuta și rezolva probleme la matematică. Este pasiunea mea. Așa cum unii copii, în timpul liber, adoră să facă sport, să deseneze, să cânte sau să facă orice alte activități îndrăgite, mie îmi place să îmi petrec timpul liber rezolvând probleme interesante de matematică.

C.D.: Ai lucrat cu un profesor sau în mod autodidact?    

M.A.A.: Unul dintre cei mai importanți profesori a fost doamna mea dirigintă, Codău Andra, care mi-a deschis orizontul spre matematică. Dumneaei a reușit să pună bazele unei viitoare fortărețe.

În afară de dumneaei, au fost mai mulți profesori. A fost o întreagă comunitate, comunitatea UpperSchool. Este o platformă dezvoltată special pentru a pregăti copiii capabili de înaltă performanță la matematică. Aș putea enumera cel puțin 25 de profesori și foști olimpici implicați în acest proiect. De menționat este programul HiPerSchool, parte din aceeași platformă, care oferă cursuri gratuite elevilor care au obținut medalii la faza națională a Olimpiadei de Matematică și are ca scop pregătirea pentru barajele de selecție a lotului de juniori și pentru Balcaniadă.

În plus, doresc să-i mulțumesc domnului profesor Dan Bichir, colaborator UpperSchool și fost olimpic, care a menținut flacăra pasiunii pentru matematică mereu aprinsă, deși în momentul în care a început să mă pregătească nu eram nici pe departe consacrat.

Dincolo de platforme sau profesori, am descoperit plăcerea de a-mi căuta singur probleme și resurse de învățare.

C.D.: Cum reușești să îți păstrezi echilibrul între școală, pregătire și timpul liber?

M.A.A.: Relativ ușor. Îmi stabilesc prioritățile și mă ocup de ele în ordine.

C.D.: Ai avut vreun moment în care ai simțit că vrei să renunți? Ce te-a făcut să mergi mai departe?

M.A.A.: Nu cred că am avut vreodată un moment în care am simțit cu adevărat că îmi doresc să renunț. Au existat multe frustrări și provocări de-a lungul anilor, dar le-am luat ca pe niște lecții și nu m-am dat bătut niciodată. Principalii factori care m-au motivat să merg mai departe au fost ambiția, pasiunea pentru matematică, susținerea celor din jur și dorința de a ținti puțin mai sus de fiecare dată.

C.D.: Cum te-a sprijinit Școala Gimnazială Nr. 11 în acest parcurs?

M.A.A.: Emoțional, în principal. Mi-au înțeles pasiunea și m-au încurajat mereu. A fost esențial să mă simt apreciat. Am fost tratat ca orice alt elev, nu s-au făcut diferențe, nu s-au pus presiuni. Oricare a fost rezultatul de la un anumit concurs, școala a considerat că a fost o victorie simplul fapt că am participat. A însemnat mult pentru stima mea de sine.

C.D.: Ce profesor sau moment din anii de gimnaziu ți-a rămas cel mai aproape de suflet?

M.A.A.: Aș putea să îi menționez pe toți profesorii mei, pentru că de fiecare dintre ei mă leagă amintiri plăcute. Aș dori să menționez în mod special trei nume : Nuță Angela (învățătoarea mea), Codău Andra (doamna dirigintă și profesoara mea de matematică) și Paruș Violeta (fosta mea profesoară de informatică). Fără oricare dintre ele, parcursul meu nu ar fi fost același. Lor li se adaugă directorul Adrian Ciuciu, care m-a încurajat foarte mult. Dascăli desăvârșiți, cu adevărat interesați de potențialul elevilor lor. Le voi păstra mereu în amintire ca pe niște deschizătoare de drumuri.

C.D.: Cum a fost să ai parte de o festivitate specială organizată doar pentru tine?

M.A.A.: A fost o surpriză foarte frumoasă. Eu urma să plec în  tabăra de pregătire pentru Balcaniadă, ceea ce ar fi însemnat să nu pot fi prezent la ultimul sunet de clopoțel. Nu mă așteptam să se organizeze o festivitate special pentru mine. A fost un semn de recunoștință din partea școlii, pe care nu am să-l uit niciodată. A însemnat foarte mult pentru mine.

C.D.: Unde alegi să mergi mai departe? Alegi un profil Mate-Info?

M.A.A.: Caut o școală care să se asemene, ca și atmosferă, cu Școala Gimnazială Nr. 11. O școală care investește mult în elevii capabili de înalte performanțe. Am convingerea că voi fi sprijinit în parcursul meu ca elev de liceu, sper să fac o alegere bună, dar timpul își va spune cuvântul.

C.D.: Ce planuri ai pentru următorii ani? Vizezi și alte competiții internaționale?

M.A.A.: Plănuiesc să fac în continuare matematică și informatică la un nivel înalt, acestea fiind principalele mele pasiuni. Firește, îmi doresc  să mă calific la Olimpiada Internațională de Matematică.

C.D.: Te gândești deja la o carieră în matematică, informatică sau alt domeniu?

M.A.A.: Nu sunt încă decis, dar sunt sigur că va fi ceva legat de aceste două domenii. Există foarte multe oportunități, informatica se dezvoltă foarte rapid. Până la urmă, și inteligența artificială are nevoie de oameni care să o dezvolte.

C.D.: Ce vis ai, pe termen lung?

M.A.A.: Nu am un vis anume, am doar dorințe. În principal, îmi propun să experimentez  trăiri frumoase. Să vizitez locuri noi, să acumulez cât mai multe experiențe și cunoștințe. Îmi doresc să cunosc oameni cu care împărtășesc pasiuni comune.

C.D.: Ce le-ai spune copiilor care visează să ajungă la astfel de performanțe, dar nu știu de unde să înceapă?

M.A.A.: Ca să ajungi să-ți îndeplinești visul, trebuie să ai curajul de a începe. Le-aș spune să înceapă cu pași mici, dar siguri. Să nu se teamă de eșecuri, pentru că ele sunt lecții valoroase. Cel mai important este să își găsească pasiunea și să lucreze constant pentru a atinge culmea succesului.

C.D.: Ce ai învățat tu despre tine în toți acești ani de pregătire?

M.A.A.: De-a lungul anilor, am realizat că sunt o persoană foarte ambițioasă. Nu mi-am măsurat niciodată valoarea comparativ cu ceilalți, deci nu am fost niciodată genul competitiv. Dacă am avut de dus o bătălie, am dus-o doar cu mine însumi. Am încercat mereu să mă autodepășesc.

C.D.: Dacă ai putea să te întorci în timp și să îți dai un singur sfat, ce ți-ai spune?

M.A.A.: Mi-aș spune că ar fi trebuit să am mai multă încredere în forțele mele și că nu ar fi trebuit să îmi impun niciodată limite. Eu cred că aș fi putut ajunge mult mai devreme acolo unde am ajuns acum, dacă aș fi fost mai încrezător în mine.

A consemnat Crina Dobocan