Elena Parapir are doar 23 de ani. Este mamă a doi copii mici, soție și un om care, până nu demult, își făcea planuri simple: să-și crească pruncii, să-i vadă mari, să fie acolo pentru ei. Astăzi, Elena își trăiește viața între spitale, tratamente și speranța că va mai prinde o șansă.
Totul a început la câteva luni după nașterea celui de-al doilea copil. Dureri puternice la sâni, drumuri la medici și un răspuns care părea liniștitor: „nu e nimic grav, e normal după alăptare”. Elena a încercat să creadă asta. Dar durerile nu au trecut.
După încă trei luni, a cerut investigații mai amănunțite. Atunci a venit verdictul care i-a schimbat viața: cancer mamar la sânul stâng, cu metastaze osoase.
„Am simțit că mi se rupe pământul sub picioare”, spune tânăra mamă. Gândul i-a fugit imediat la copiii ei, atât de mici, și la întrebarea care o macină și azi: „Cum o să mai lupt pentru ei?”.
Boala a avansat rapid. Metastazele la măduva osoasă au imobilizat-o într-un scaun cu rotile. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, o căzătură i-a provocat o fractură la gleznă. După luni de imobilizare, fiecare pas a devenit o durere, fiecare deplasare – o încercare.
În prezent, Elena urmează un tratament complex: radioterapie, medicamente pentru durere, terapie și stres. Medicii i-au spus însă clar că are nevoie de investigații și tratamente avansate, într-o clinică din afara țării. La Acibadem, în Turcia, i s-a făcut un plan medical complet. Costurile ajung la aproximativ 25.000 de euro – o sumă imposibil de acoperit pentru o familie tânără, deja lovită de boală.
Ca și cum lupta ei nu ar fi suficientă, Elena duce o bătălie și pentru unul dintre copiii ei. Băiețelul de 6 ani suferă de scolioză, o malformație a coloanei vertebrale. Are nevoie de kinetoterapie intensivă, fizioterapie, osteopatie, masaj, corset medical personalizat și controale permanente. Toate acestea înseamnă alte costuri mari, lună de lună.
Cu toate acestea, Elena nu cere milă. Cere o șansă. O șansă să trăiască, să-și țină copiii de mână, să lupte în continuare.
„Nu am această sumă, dar am speranță. Cred în oamenii cu suflet mare, cred în bunătate și cred în Dumnezeu”, spune ea.
Elena poate fi întâlnită prin Oradea, uneori la mănăstire, alteori la intrarea într-un magazin, cu scaunul cu rotile și cu o demnitate care emoționează. Este o mamă care nu renunță.
Cei care doresc să o ajute o pot face prin donații în următoarele conturi:
Revolut:
RO95BREL0005547028490100
Raiffeisen Bank:
RO24RZBR0000060026096550
Titular: Parapir Elena
Uneori, un gest mic poate însemna enorm. Pentru Elena, poate însemna viață.
„Dar din dar se face rai”, spune ea. Iar raiul, pentru o mamă, înseamnă să-și vadă copiii crescând.
Crina Dobocan
