Ana Blandiana vine la Oradea și se întâlnește cu publicul, în cadrul unui eveniment rar, așteptat cu sala plină. Este vorba de spectacolul „N-am înțeles niciodată…”, construit pe poezie, teatru și memorie.
Ideea spectacolului pornește de la câteva poezii ale Anei Blandiana – dedicate soțului ei, scriitorul Romulus Rusan. Se împlinesc zece ani de la moartea lui, iar aceste texte devin un fel de omagiu. Nu este vorba doar despre câteva poeme alese, ci despre un univers poetic mai larg, pe care cei implicați în spectacol l-au adus pe scenă în funcție de propria lor alegere și sensibilitate.
În centrul proiectului se află doi actori tineri, Anda Tămășanu și Ciprian Ciuciu. Lor li se alătură Florina Dometi, în rol de coordonator, Ramona Nemeș pe partea de video și artista Khaleea, cunoscută și ca Alexandra Koszeghi, responsabilă de muzică. Partea de videoart îi aparține chiar lui Ciprian Ciuciu.
Spectacolul vine după o istorie mai veche a prezenței poeziei Anei Blandiana pe scena Teatrului „Regina Maria”. În noiembrie 1983 a avut loc spectacolul extraordinar „OCTOMBRIE, NOIEMBRIE, DECEMBRIE”, în regia lui Sergiu Savin. Atunci a recitat actrița Cristina Șchiopu, iar invitată specială a fost marea actriță Leopoldina Bălănuță, a amintit criticul de teatru Elisabeta Pop.
În timp, versurile Anei Blandiana au apărut frecvent în recitaluri alături de texte semnate de Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Alexandru Andrițoiu, Romulus Vulpescu și Mircea Dinescu.
În cadrul proiectului actual, cei doi actori au fost întrebați de ce au ales tocmai poezia Anei Blandiana, în condițiile în care textele ei vorbesc des despre moarte, despărțire și absență, teme care par departe de vârsta și energia lor. Răspunsul lor a fost unul comun – au fost atrași de întrebările pe care aceste poezii le ridică, nu de răspunsuri.
Ei au spus că poeta nu oferă soluții simple, ci deschide mereu noi întrebări, unele tot mai adânci și mai greu de ignorat. Din lectura lor, a apărut ideea că Romulus Rusan nu dispare complet, ci rămâne prezent în alt mod, iar despărțirea fizică nu înseamnă o ruptură definitivă.
Actorii au vorbit și despre legătura puternică dintre cei doi soți, descrisă ca o formă de unitate construită în timp, prin valori comune, prin idealuri, prin vise și prin felul asemănător în care priveau lumea. Au amintit și ideea unei legături care depășește planul obișnuit, apropiată de mitul androginului.
Din această viziune apare și o întrebare care revine în spectacol:
„E ușor să fii mort? E mai greu să fii viu?
Timpul cum să-l suport
Când la tine-i târziu?”
Actorii, citați de Vetuța Pop pe pagina Teatrului Regina Maria, au mai spus că, din aceste texte, au înțeles ideea că nu există o graniță între viață și moarte și că iubirea poate schimba felul în care omul înțelege dispariția. În această viziune, iubirea devine forța care dă sens celui rămas în viață.
A fost adusă în discuție și ideea că moartea unei persoane iubite nu înseamnă o despărțire totală, ci o altă formă de continuitate. A fost amintit și numele lui Albert Einstein, asociat cu ideea că iubirea ar fi o forță care guvernează universul.
În aceeași linie, cei implicați în proiect vorbesc despre o întâlnire simbolică, dincolo de lumea vizibilă, unde cei doi soți ar continua să existe într-un dialog fără cuvinte, dar plin de sens.
Un alt gând important al Anei Blandiana, transmis prin acest context, este ideea că legătura dintre ea și Romulus Rusan a fost construită mai ales prin cuvinte. Iar aceste cuvinte, chiar dacă uneori separă, în cazul lor au devenit liant.
Spectacolul aduce în discuție și o altă dorință comună, aceea de liniște și pace într-o lume agitată și instabilă, marcată de zgomot și tensiune.
Sunt evocate și fragmente poetice care vorbesc despre sensul greu de prins al existenței:
„Tot ce se poate-nțelege
E fără speranță și lege
Și crește dospind în eres,
Tot ce e fără-nțeles…”
În acest proiect apare și ideea că poezia ar putea avea un rol de salvare a lumii sau măcar a unei părți din ea, prin felul în care schimbă modul de a privi realitatea.
Este amintită și cartea „Variațiuni pe o temă dată”, în care autoarea își invită cititorii într-un univers metafizic, unde granița dintre real și imaginar devine fragilă. Din această perspectivă, totul poate fi privit ca o formă de magie.
Spectacolul „N-am înțeles niciodată cum simte aerul că ai plecat” are deja toate locurile ocupate. Interesul publicului a fost mare încă dinainte de premieră.
Evenimentul are loc duminică, 26 aprilie 2026, între orele 17 și 20. Sunt programate două reprezentații, una de la ora 17 și alta de la ora 19. După spectacolul de la ora 19 este anunțată o discuție cu publicul, la care participă și Ana Blandiana.
Crina Dobocan
