Pe 24 decembrie, creștinii au intrat în Ajunul Crăciunului, o zi încărcată de semnificații religioase și obiceiuri transmise din generație în generație. Este momentul ultimelor pregătiri înainte de marea sărbătoare a Nașterii Domnului, dar și o zi a liniștii, a postului și a bucuriei tăcute.
Crăciunul este considerat una dintre cele mai bogate sărbători în tradiții populare. Bucuria acestei zile vine din credința veche că nașterea lui Iisus Hristos este dovada iubirii lui Dumnezeu față de oameni. De aceea, Ajunul este trăit cu respect, emoție și speranță.
În multe gospodării, încă de dimineață, femeile se apucă de copt. Se pregătesc colaci și covrigei, care, potrivit tradiției populare, amintesc de mâinile Crăciunesei, personaj legendar despre care se spune că a ajutat-o pe Fecioara Maria la naștere. Tot în această zi se fac turtele cu nucă sau cu cânepă, cunoscute în popor drept „scutecele Domnului”.
Masa din seara de Ajun diferă de la o regiune la alta, însă are câteva reguli comune: toate mâncărurile sunt de post, iar în unele sate se păstrează obiceiul ca bucatele să fie binecuvântate de preot înainte de a fi mâncate. Tradiția spune că postul din Ajun trebuie ținut cât mai aspru, iar prima masă se ia abia după apariția primei stele pe cer, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi spre Betleem.
Ajunul Crăciunului este înconjurat și de numeroase credințe populare. Se spune, de exemplu, că în această noapte nu este bine să dormi în grajduri sau pe fân, pentru că animalele ar vorbi între ele despre nașterea Mântuitorului, pe care l-au încălzit cu suflarea lor în iesle. Totodată, există credința că în noaptea de Ajun cerurile se deschid, însă doar oamenii cu suflet curat pot vedea această minune.
Pentru copii, Ajunul este poate cea mai așteptată zi din an. Moș Crăciun este așteptat să lase daruri sub brad, iar emoția serii se transformă în colinde și jocuri. În multe locuri, copiii și tinerii umblă cu Steaua, refăcând simbolic drumul magilor către locul nașterii lui Iisus.
Povestea biblică a Nașterii Domnului va fi citită în biserici la slujbele de Crăciun: în dimineața de 25 decembrie în lăcașurile ortodoxe și în noaptea de Ajun în bisericile catolice și protestante. Astfel, Ajunul rămâne o zi a așteptării, a credinței și a tradițiilor care dau sens Crăciunului românesc.
Crina Dobocan
