Doctorul Alin Suciu a avut primul contact cu medicina de urgență la vârsta adolescenței, în mijlocul unei intervenții la o femeie în vârstă, aflată în stop cardio-respirator. Atunci, a simțit prima dată că vrea să rămână în lumea în care secundele contează și viața atârnă de un gest. De atunci, medicina nu a mai fost pentru el o meserie, ci o formă de a fi acolo – cu totul – pentru oameni.

Într-un colț de spital, unde fiecare secundă poate înclina balanța între viață și moarte, îl întâlnim pe dr. Alin Suciu – un medic care nu și-a ales cariera, ci a fost ales de ea. Specialist în medicină de urgență, pneumologie și bronhoscopie, dr. Suciu pare să trăiască la intersecția dintre adrenalina salvării de vieți și calmul științei care respiră în tihnă, în ritmul plămânilor pe care îi cunoaște în cele mai fine detalii.

„Totul a început cu dorința de a ajuta”

„Ca orice medic, am pornit cu dorința sinceră de a-mi ajuta semenii”, spune cu modestie dr. Alin Suciu.

Dar decizia de a alege medicina de urgență a venit etapizat, din dinamism, din nevoia de adrenalină, de provocare.  

„În Medicina de Urgență nu rămâi într-un loc, ești tot timpul dinamic. Tinerii sunt dinamici, au nevoie de adrenalină, au nevoie să-și exploateze la maximum capacitățile, să-și identifice și corecteze vulnerabilitățile, dar și să acorde ajutor acolo unde este nevoie cât mai repede”, a mai adăugat medicul.

Cuvintele lui trădează o pasiune extraordinară, greu de explicat în afara contextului salvărilor – „la limită”. Experiențele de voluntar în cadrul UPU-SMURD Târgu Mureș, alături de pionierii medicinei de urgență din România, precum dr. Raed Arafat, i-au cimentat direcția profesională.

„Medicina de Urgență a fost prima opțiune, la care o contribuție foarte, foarte mare a avut-o domnul dr. Raed Arafat. Vedeam ce lucruri minunate face, eram absolut fascinat de cum reușește să aducă la viață oamenii, de cum reușește să oprească niște hemoragii catastrofale. Mi se părea supraomenesc. Pentru mine a fost un fel de super-erou care reușește să facă medicină avansată și să salveze viața în locuri greu accesibile și în locuri în care alții nici măcar n-ar vrea să meargă în vizită. Și asta m-a determinat foarte mult să aleg acest drum. Și astăzi îl am exemplu și îmi aduc aminte de foarte multe cazuri la care am participat cu domnia sa, în care oamenii realmente au fost salvați, iar ulterior i-am văzut pe acei oameni mergând pe drum”, mărturisește dr. Alin Suciu.

Primul caz – momentul care i-a schimbat viața

E imposibil să nu simți fiori când îl asculți povestind despre primul caz: o femeie de 76 de ani aflată în stop cardio-respirator.

„Eu eram elev la Liceul Sanitar, însă făceam voluntariat la Târgu Mureș, la UPU SMUR. Pe atunci încă nu era SMURD, era doar SMUR. Activitatea UPU se desfășura în acea vreme într-o clădire pe structură ușoară, în incinta Spitalului Județean Târgu Mureș. Astfel, am ajuns să ajut la compresiile toracice în cazul unei femei de 76 de ani, în stop cardio-respirator. Medicii care se ocupau de resuscitare și de acea doamnă au fost: domnul dr. Raed Arafat, domnul dr. Cristian Boeriu și doamna dr. Simona Bratu. Pe lângă stop cardio-respirator, pacienta era și politraumatizată. Trebuiau făcute foarte multe gesturi medicale în același moment, inclusiv resuscitarea. Emoția era uriașă, dar sincronizarea echipei m-a lăsat fără cuvinte. Nici măcar nu au vorbit între ei, ci fiecare a știut ce să facă, cum să facă și când să facă. Priveam la tot ce se întâmplă în jur și mă gândeam: «oare ce va urma?» Pentru că de fiecare dată urma ceva. Când am auzit: «opriți-vă, are cord!», mi-am spus: «asta trebuie să fac toată viața»”, a povestit dr. Alin Suciu.

Două luni mai târziu, aceeași pacientă, ajutată de un baston, a intrat pe picioarele ei în acea clădire – supranumită „baraca” – ca să le mulțumească celor care o readuseseră la viață.

„Am urmărit ulterior cazul. Mi-am dorit să văd ce se întâmplă. După vreo două luni și jumătate, o doamnă cu mers sprijinit a intrat și a mulțumit colectivului care lucra în acea clădire, la care popular atunci îi spunea «baracă». Doamna doctor Bratu, m-a întrebat dacă știu cine îi doamna. Nu o recunoscusem. Ajunsese într-un fel la spital – politraumatizată, sângerând, edemațiată, cu mai multe echimoze, iar acum era o bunicuță care mergea cu sprijin. Toți bunicii merg cu sprijin. Mi-a spus: e doamna la care ai participat și tu când a ieșit din stop cardio-respirator. A fost impresionat”, și-a amintit medicul.

„N-aș putea să fiu un IT-st, n-aș putea să fiu într-o altă profesie, pentru că nimic nu mi se păre atât de complex, atât de provocator și cu așa o mare satisfacție, precum medicina. Adică, să readuci un om la viață, mi se părea, și mi se pare și acum, absolut incredibil”, spune medicul orădean.

Călătoria spre bronhoscopie și pneumologie

Deși Medicina de Urgență părea să-i definească destinul, o altă nevoie acută i-a deschis un nou drum.

„Acum vreo opt ani, Oradea avea o problemă gravă cu copiii și adulții care se înecau cu corpi străini endobronșici. Se înecau cu diverse obiecte metalice, jucării etc. O parte dintre ei decedau pentru că nu exista timpul suficient pentru transfer într-un centru de specialitate. Nu aveam specialiști locali. La momentul respectiv, domnul doctor Gheorghe Carp a avut, din punctul meu de vedere, o idee strălucită ca un număr de medici din Oradea să facă atestatul de bronhoscopie astfel încât situațiile de urgență să fie gestionate în Oradea și să nu mai avem nevoie de transfer în alte centre. Astfel, șapte medici din Spitalul Județean am fost pregătiți la București, la Institutul Marius Nasta, pentru efectuarea bronoscopiei”, a explicat medicul.

A urmat atestatul în bronhoscopie la Institutul Marius Nasta și un nou liant s-a format – între intervenția de urgență și îngrijirea pulmonară.

„Nu puteam să nu continui să mă dezvolt profesional. A fost o tranziție firească spre pneumologie, care a devenit a doua mea specialitate. Și tot în cadrul Institutului Marius Nasta am efectuat rezidențiatul de Pneumologie, astfel închizând oarecum un cerc în ceea ce privește îngrijirile pneumologice complexe, încă din faza de urgență, faza de intervenție bronhologică și faza de recuperare și de tratament și supraveghere în timp a pacienților cu afecțiuni pulmonare care necesită îngrijiri speciale și bronhoscopie”, a spus dr. Suciu.

Misiuni internaționale – medicina fără granițe

Fie că a fost în Italia, Slovacia, Republica Moldova sau Tunisia, pentru dr. Suciu medicina nu a avut niciodată granițe.

„Normalitatea m-a dus acolo. A fi medic înseamnă să ajuți oriunde este nevoie. Medicii își desfășoară activitatea indiferent de rasă, de naționalitate, de loc, fără niciun fel de graniță. Tratează, în limitele comptențelor, pe absolut oricine, oricând și oriunde. A fost un act de normalitate să te duci și să ajuți unde este nevoie, chiar dacă te scoate din zona de confort. Până la urmă asta am ales: să fim medici și să acceptăm că în permanență suntem scoși din zona de confort. În permanență trebuie să renunțăm la familii pentru a fi lângă pacienți, în permanență trebuie să renunțăm la diverse hobby-uri, astfel încât actul medical să aibă cea mai bună calitate și sprijinul pe care îl acordăm pacienților, atât medical, cât și psihologic, să fie complet și complex”, este de părere acesta.

A lucrat cot la cot cu echipe internaționale, într-o armonie bazată pe adaptabilitate, profesionalism și un scop comun: salvarea de vieți.

„În medicină, e vorba de echipă. Nu există «eu», ci doar «noi»”, este crezul doctorului Suciu.

O nouă etapă – la Spitalul Clinic „Avram Iancu” din Oradea

De curând, Dr. Suciu s-a alăturat echipei de la Spitalul Clinic „Avram Iancu”, renunțând cu greu la activitatea din cadrul UPU-SMURD.

„A fost un pas greu, dar necesar. Medicina de Urgență este extrem de frumoasă, cred că este cea mai complexă ramură a medicinei din câte există. Ai colaborări medicale, colaborări nemedicale cu diverse structuri de sprijin – ISU, de exemplu, dar nu poți să te duci în paralel cu toate și atunci, chiar dacă a fost dureros să nu mai activez în cadrul UPU-SMURD, am spus că e momentul să contribui la dezvoltarea și acestei ramure în cadrul Spitalului «Avram Iancu» din Oradea”, a spus dr. Alin Suciu.

Premiera națională care a făcut diferența

Una dintre cele mai mari realizări profesionale? Electrorezecția tumorii endo-bronșice ECMO-asistate, procedură care s-a realizat în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Bihor, în urmă cu aproximativ trei ani.

Pacientul, un bărbat de 42 de ani din Reșița, avea multiple tumori care îi blocau căile respiratorii. Intervenția – o premieră națională – a fost posibilă datorită unei echipe interdisciplinare.

„Existau niște obstacole tumorale, obstacole care puneau pacientul în incapacitatea de a mai respira. Pe de altă parte, pentru că blocajele erau multiple pe căile principale, ne punea și pe noi într-o foarte mare dificultate de a face intervenția în siguranță, astfel încât oxigenarea pe întreg parcursul procedurii să fie una optimă, una adecvată. Am fost într-o echipă foarte complexă (pneumolog, bronholog, medic ORL, medici anesteziști, medici de chirurgie vasculară). Am luat împreună decizia de a efectua această electrorezecție ECMO-asistată, adică pe lângă faptul am făcut procedura de rezecție tumorală, de scoatere a acelor tumori, pacientul a beneficiat și de oxigenare prin membrană extracorporeală. Practic, un plămân artificial exterior a dus la menținerea saturației în parametri optici. A fost pentru prima dată în România când s-a făcut acest tip de intervenție.

Evoluția pacientului post-intervențională, post bronhoscopie intervențională, a fost una foarte bună. Dacă la admisia în spital, era un efort pentru el să se deplaseze 10 metri, a doua zi după rezecție a urcat și a coborât două etaje. Deci, un progres fantastic. Sigur, din păcate, în cazurile acestea discutăm de cancere destul de agresive și speranțele de viață sunt conform posibilităților și procedurilor de tratament oncologic.

Dar acel pacient nu a murit sufocat, a putut să respire, a putut să vorbească, i s-a prelungit viața cu două luni. Din păcate, a decedat. Dar nu datorită obstrucției traheale, ci datorită altor complicații ale neoplaziilor”, a spus medicul.

Din zecile de cazuri dificile pe care le-a întâlnit, unul i-a rămas aproape de inimă — nu doar pentru complexitatea intervenției, ci și pentru finalul neașteptat de emoționant.

„O fetiță de aproximativ doi ani din Oradea s-a înecat cu o alună, fără ca nimeni să-și dea seama ce se întâmplase. Fiind foarte mică, nu a putut explica ce a făcut, iar simptomele s-au agravat treptat. A ajuns în stare critică la Terapie Intensivă, intubată și ventilată mecanic, cu un plămân complet blocat și infectat.

Eram în concediu când m-a sunat un coleg din Oradea să mă roage să intervin. Am ajuns acolo, am intrat în sală și am reușit să extrag corpul străin. A doua zi, fetița a fost detubată, iar evoluția a fost favorabilă. Astăzi este complet refăcută, iar după câțiva ani m-a invitat la ziua ei. Coincidența frumoasă a fost că ne-am născut în aceeași zi. A fost unul dintre acele momente care îți rămân în suflet”, a mărturisit medicul.

Respirația bolnavă a României

Când vine vorba despre patologiile cel mai des întâlnite, Dr. Suciu e ferm: „BPOC-ul domină. Fumatul este principalul vinovat. Oamenii trebuie să înțeleagă că 80% din tratament e la ei. Renunțarea la fumat salvează vieți!”

La fel de alarmant este și cancerul bronhopulmonar – o boală care, dacă nu e diagnosticată rapid, devine sentință.

„Avem nevoie de o reacție în lanț, rapidă, coordonată. Diagnosticul și începerea tratamentului într-o lună sunt vitale”, a mai spus medicul.

Dr. Alin Suciu este un profesionist cu trei specialități și zeci de misiuni la activ. Este imaginea unui medic care crede cu tărie că „nimic nu este mai satisfăcător decât să vezi un om plecând pe picioarele lui”

Medicul orădean are o energie molipsitoare, o modestie sinceră și atitudine calmă, fiind omul care aduce echilibrul în mijlocul haosului. El ne reamintește că medicina este mai mult decât o profesie! Este un legământ cu viața, cu umanitatea și cu speranța.

Crina Dobocan