Skip to main content

30 de ani sub semnul crucii și al iubirii. Preasfințitul Virgil Bercea, episcop dedicat lui Cristos, Bisericii și oamenilor

 |  Crina Dobocan  | 

Nu am nimic să îți dau, nici parohie, nici măcar ornate. Îți cer doar ca, dacă Bunul Dumnezeu îți va cere, să mori pentru Cristos și pentru Biserică!”, este ceea ce a ghidat viața unui preot la îndemnul cardinalului Alexandru Todea, unchiul episcopului greco-catolic de Oradea, Preasfinția Sa Virgil Bercea.

30 de ani au trecut de la momentul în care Virgil Bercea a fost consacrat episcop, iar fiecare dintre acești ani a fost trăit cu mâna pe cruce și ochii spre Dumnezeu.

Este un moment aniversar pentru Biserica Greco-Catolică, dar și pentru întreaga comunitate, căci Preasfințitul Virgil Bercea este, de trei decenii, un simbol al dăruirii totale lui Cristos și celor care au căutat sprijin în credință.

Am învățat să mă rog, nu în biserică

Virgil Bercea s-a născut la 9 decembrie 1957 în satul Habic, județul Mureș, într-o familie profund religioasă. Mama sa, Lucreția, a jucat un rol esențial în formarea spirituală a viitorului episcop.

Am învățat să mă rog, nu în biserică. Mama mi-a pus mâinile în rugăciune. Și nu am înțeles atunci de ce nu mergeam la biserică”, povestește Virgil Bercea, rememorând acele vremuri de prigoană comunistă, când Biserica Greco-Catolică era interzisă, iar familia sa nu putea participa la Sfânta Liturghie și nu își putea manifesta credința în mod public.

Duminică, mama ne citea Sfânta Liturghie. Apoi, am început să o citesc eu. Pe urmă, am început să ascultăm, la Radio Vatican, Liturghia transmisă în limba română. Astfel, am înțeles că suntem greco-catolici, că greco-catolicii nu mai au dreptul să funcționeze, am înțeles că unchiul meu, Alexandru Todea, este în pușcărie”, a mărturisit episcopul Bercea.

Unchiul său, cardinalul Alexandru Todea, a fost un simbol al luptei pentru libertatea religioasă, un exemplu de curaj și demnitate în fața opresiunii comuniste.

Întotdeauna când se vorbea despre unchiul în casă, se plângea, erau lacrimi în ochi: mama, tata, bunica și toți ceilalți”, își amintește episcopul Virgil. Această suferință familială i-a marcat drumul spiritual și l-a pregătit pentru misiunea sa de preot și episcop.

Chemarea la preoție

În ciuda persecuțiilor, credința nu a fost nicicând stinsă în familia Bercea. Îndrumat de Alexandru Todea, Virgil Bercea a urmat cursuri clandestine de teologie și a fost hirotonit preot la 9 decembrie 1982, la vârsta de 25 de ani.

Eu, ca preot, nu pot să mă comport altfel decât în spiritul dragostei lui Cristos”, a spus de multe ori episcopul Virgil Bercea, rezumând astfel esența vieții și activității sale.

De la început, preoția sa a fost marcată de discreție și sacrificiu. A slujit comunități greco-catolice în clandestinitate, oferind sprijin spiritual într-o perioadă în care credința era persecutată. Această slujire, adesea riscantă, era ghidată de convingerea că dragostea lui Cristos este mai puternică decât orice regim politic sau opresiune.

Studiile la Roma și consacrarea episcopală

La vârsta de 33 de ani, în 1990, după căderea regimului comunist, Virgil Bercea a fost trimis la Roma pentru a-și continua studiile teologice. Aici, a obținut o licență în Teologie Dogmatică, iar mai târziu și-a finalizat doctoratul. Anii petrecuți la Universitatea Urbaniana din Cetatea Eternă au fost de o importanță majoră în formarea sa spirituală și intelectuală.

Întors în țară, după licență, a fost numit vicar general la Blaj, iar la 20 iulie 1994, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia. Pe 8 septembrie același an, a fost consacrat episcop, iar trei ani mai târziu, în 1997, a devenit episcop eparhial al Eparhiei de Oradea Mare.

30 de ani de episcopat, sub semnul dragostei lui Cristos

În acești 30 de ani, Preasfințitul Virgil Bercea a purtat cu mândrie și responsabilitate misiunea sa pastorală, dar și bucuria de a sluji oamenilor. 

PSS Virgil Bercea este un adevărat constructor al Bisericii, nu doar în sens material, ci mai ales spiritual.

După 1990, sub păstorirea sa, mai multe biserici și clădiri importante pentru comunitatea greco-catolică din Oradea au fost restituite, inclusiv Catedrala „Sfântul Nicolae” și palatul episcopal. Dar mai mult decât atât, episcopul Bercea a fost și este un adevărat susținător al dialogului interconfesional, al educației și al culturii.

Episcopul greco-catolic de Oradea este un om de o profundă modestie și demnitate. El promovează constant principiile dragostei, păcii și reconcilierii. Totodată, este un model pentru preoți și credincioși, dedicându-și întreaga viață de până acum slujirii lui Dumnezeu și a oamenilor. 

De-a lungul celor trei decenii de la consacrarea episcopală a format zeci de preoți, ghidându-i să trăiască, asemenea lui, în „spiritul dragostei lui Cristos”.

Un aspect remarcabil al episcopului Virgil Bercea este puternica sa legătură cu tinerii. Sub patronajul său, numeroase evenimente și inițiative destinate acestora au prins viață, îndemnându-i să caute răspunsuri în credință și să își găsească locul în lume, prin rugăciune și implicare activă în viața comunității.

Viața sa, dedicată cu totul lui Dumnezeu și oamenilor, continuă să-i inspire pe cei care văd în el nu doar un lider spiritual, ci un părinte care le poartă grija sufletelor.

Într-o lume în care valorile încep să se clatine tot mai mult, Preasfințitul Virgil Bercea rămâne un exemplu de credință vie și neobosită, un om care, așa cum spunea unchiul său, cardinalul Alexandru Todea, „a fost chemat să moară pentru Cristos și pentru Biserică”, nu în sens fizic, ci prin fiecare act de slujire, prin fiecare rugăciune, prin fiecare gest de compasiune.

Întru mulți ani, Preasfințite Virgil Bercea!

Crina Dobocan
Foto: Eugen Ivuț