România intră din nou în cursa pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii. După Sibiu, în 2007, și Timișoara, în 2023, un nou oraș românesc va primi acest statut în 2034. De această dată însă, competiția europeană vine cu reguli noi și cu o miză care depășește cu mult anul de festivități. Astfel, orașul câștigător va trebui să demonstreze că proiectele culturale pot produce efecte durabile și după încheierea programului.
Calendarul anunțat de Comisia Europeană deschide, practic, o nouă etapă pentru orașele românești interesate să intre în competiție. Primele candidaturi sunt așteptate în toamna lui 2028, finalistele vor fi anunțate în 2029, iar orașul desemnat va avea apoi cinci ani pentru a-și construi programul cultural care va defini anul 2034.
România pornește cu două experiențe importante. Sibiu, Capitală Europeană a Culturii în 2007, și Timișoara, în 2023, au arătat că titlul poate deveni un catalizator pentru investiții, infrastructură culturală, proiecte noi și colaborări internaționale. În ambele cazuri, experiența acumulată a contribuit la dezvoltarea unor rețele europene și la consolidarea expertizei locale în organizarea unor programe culturale de amploare.
Pentru 2034, însă, accentul se mută de la un singur an spectaculos la un proiect cultural construit pe termen lung.
Comisia Europeană propune ca statutul de Capitală Europeană a Culturii să fie privit mai degrabă ca un angajament durabil decât ca o succesiune de evenimente concentrate în anul acordării titlului. Proiectele și obiectivele asumate de orașul câștigător vor fi urmărite și după 2034, iar modul în care acestea sunt respectate va conta inclusiv în perspectiva acordării Premiului Melina Mercouri.
Și regulile competiției se simplifică. Criteriile de candidatură vor fi reorganizate în patru mari categorii, față de șase în prezent. Orașele vor avea, de asemenea, mai multă libertate pentru a construi proiecte comune, inclusiv în parteneriat cu alte localități și în formule transfrontaliere.
În același timp, candidatura nu va mai putea fi construită doar în jurul administrației locale și al instituțiilor culturale. Tinerii și societatea civilă vor avea un rol mai important în pregătirea proiectelor, într-un model care pune participarea comunității în centrul candidaturii.
Calendarul este deja conturat. În toamna lui 2028 sunt așteptate primele dosare, iar în 2029 va fi stabilită lista orașelor finaliste. Câștigătorul va avea apoi la dispoziție cinci ani pentru a transforma candidatura într-un program cultural coerent și pentru a pregăti, până în 2034, proiectele care îi vor defini parcursul european.
O provocare majoră rămâne însă întrebarea: ce se întâmplă cu proiectele orașelor care pierd?
Autoritățile analizează un mecanism prin care inițiativele valoroase dezvoltate în timpul competiției să poată fi continuate și după desemnarea câștigătorului. Ideea este ca efortul investit în candidatura pentru Capitala Europeană a Culturii să nu dispară odată cu rezultatul final, iar proiectele cu impact pentru comunitate să poată fi implementate chiar dacă orașul nu obține titlul.
Există deja exemple care arată că acest lucru este posibil. Cluj-Napoca, de pildă, a continuat să dezvolte proiecte concepute în cadrul candidaturii pentru titlul din 2021, chiar și după încheierea competiției.
Pregătirea pentru 2034 se suprapune, totodată, peste elaborarea Strategiei Naționale a Culturii 2027–2034. Ministrul Culturii, Demeter András István, consideră că cele două direcții trebuie să se completeze reciproc, astfel încât idei precum creșterea participării culturale, dezvoltarea spațiilor culturale de proximitate, inițiativele intergeneraționale și consolidarea comunităților să nu rămână simple obiective pe hârtie, ci să se transforme în politici publice și proiecte concrete.
După Sibiu și Timișoara, România își caută, așadar, următorul oraș-capitală culturală europeană. Pentru orașele care vor intra în cursă, competiția nu va însemna doar șansa de a organiza un an cultural memorabil în 2034, ci și oportunitatea de a construi un proiect de dezvoltare care să rămână relevant mult timp după ce luminile marilor evenimente se sting.
MARIA PAȘCALĂU
