Cuvinte care seamănă izbitor cu cele din limba română, nume de sate legate de valahi și obiceiuri păstorești păstrate de-a lungul secolelor. Acestea sunt câteva dintre urmele descoperite de trei artiști fotografi din Bihor în comunitățile montane din Slovacia. Gheorghe Petrila, Ovidiu Gabor și Constantin Demeter au mers pe teren pentru a surprinde, prin imagini, viața goralilor și a rutenilor, dar și tradițiile care amintesc de vechii păstori valahi, printre care s-au aflat și români din Transilvania și Maramureș.

Cercetarea lor urmărește să păstreze mărturii despre o lume în care creșterea oilor, prelucrarea laptelui, casele din lemn și meșteșugurile tradiționale fac parte din viața comunităților. Fotografiile vor putea fi folosite de istorici, filologi și alți cercetători interesați de legăturile culturale dintre români și populațiile din zona Carpaților.

Urmele românilor se păstrează în graiul ciobanilor
Potrivit documentărilor celor trei artiști fotografi, goralii trăiesc în regiunile montane ale Slovaciei și sunt cunoscuți pentru graiul lor local, în care se regăsesc numeroase cuvinte de origine valahă. Acestea amintesc de păstorii care au străbătut Carpații de-a lungul timpului și au dus cu ei tehnici de creștere a animalelor, obiceiuri și forme de organizare a vieții la stână.

Comunitățile goralilor s-au format în urma migrației păstorilor valahi, inclusiv a celor veniți din Transilvania și Maramureș. Deși, în timp, au preluat limbile populațiilor slave din jur, unele cuvinte și tradiții au rămas până astăzi. Ele oferă indicii despre trecutul acestor comunități și despre legăturile lor cu lumea pastorală românească.

În satele de munte, vocabularul folosit pentru descrierea oilor păstrează termeni precum „cornuta”, pentru oaia cu coarne, „ciuta”, pentru oaia fără coarne, „okaista”, pentru oaia cu o pată de culoare în jurul unui ochi, și „murga”, pentru oaia cu mai multe pete de culoare. Cuvântul „bryndza” înseamnă brânză.
Alte denumiri sunt legate de activitatea de la stână. „Podišar” este podișorul de la sălaș pe care se așază brânzeturile, iar „bača” îl desemnează pe baci, proprietarul stânei. „Valašska” este numele toporașului ciobanilor, un obiect asociat cu vrednicia bărbatului și cu apărarea stânei și a gospodăriei.

Asemănările apar și în bucătăria locală. Un preparat cunoscut în satele montane slovace este „bryndzové halusky s slaninkou”, adică găluște cu brânză și slănină. Mâncarea are la bază produse legate de creșterea oilor și de prelucrarea laptelui.
Munți și sate cu nume care trimit la lumea valahă
Legăturile istorice nu se regăsesc doar în vocabularul ciobanilor, ci și în numele unor locuri din Slovacia. În timpul documentării, fotografii au urmărit și aceste denumiri, care pot oferi indicii despre trecutul comunităților montane.

Printre toponimiile identificate se numără Munții Magura, Bačov, Balkán Plešivá, Ráztoka, Grapa și Grúň. Pe lista vârfurilor apar Magurka, Sztinka și Skorušina.
Și numele unor localități păstrează posibile legături cu moștenirea valahă. Este vorba despre Valaská Dubova, Valaská Belá, Vlachovo, Bačkov, Bačka, Bačkovik și Valaškovce. În traducere liberă, Valaškovce înseamnă „oile valahilor”.

Istoria multor sate slovace este legată de „Dreptul Valah”, cunoscut și sub denumirea latină „Jus Valachorum”. Acest sistem a stat la baza colonizării unor regiuni, proces care a început în secolul al XIII-lea.

Cercetarea desfășurată în vara și toamna anului 2026 a scos la iveală și alte cuvinte care prezintă asemănări cu termeni românești. Printre acestea se numără „fujara”, care înseamnă fluier, „pietra”, pentru piatră, „stanka”, pentru stâncă, și „Magura”, numele unui pisc montan cu o altitudine de peste 1.000 de metri.
Lista continuă cu „dolina”, care înseamnă deal, „geleta”, pentru găleată, „dunga”, pentru curcubeu, „kamisza”, pentru cămașă, „kosar”, pentru coșară, și „watra”, care desemnează focul de la stână, folosit la pregătirea mâncării.
Aceste cuvinte, alături de denumirile locurilor și de tradițiile păstrate în sate, reprezintă materiale importante pentru studiul istoriei păstoritului și al contactelor dintre comunitățile din Carpați.

Fotografii care documentează viața de la stână
Gheorghe Petrila, Ovidiu Gabor și Constantin Demeter au fotografiat mai multe aspecte ale vieții goralilor și rutenilor. După selecția și editarea imaginilor, colecția va fi pusă la dispoziția istoricilor, filologilor și cercetătorilor români care o vor solicita.
Fotografiile surprind turme de oi, gospodării montane, case și anexe din lemn, haine din lână și unelte folosite în mediul rural. Un loc important îl ocupă și activitățile legate de prelucrarea laptelui și de maturarea brânzeturilor.

Colecția va include peisaje, ulițe de sat, case tradiționale, biserici de lemn și interioare de locuințe. De asemenea, fotografii au în plan imagini cu copii, adulți și persoane în vârstă, costume populare, dansuri, obiceiuri și obiecte realizate de meșteșugari.
Prin această documentare, echipa din Oradea urmărește să păstreze imagini ale unei lumi în care păstoritul continuă să aibă un rol important. Tradițiile goralilor și ale rutenilor prezintă interes și pentru cercetarea comunităților românești, deoarece unele practici sunt asemănătoare cu cele întâlnite în satele de munte din România.

Gheorghe Petrila, președintele Asociației „Etno Foto Art” din Oradea, spune că proiectul din Slovacia continuă o serie de cercetări fotografice dedicate comunităților de pe Arcul Carpatic.
„Proiectul «Goralii din Slovacia/2026», este o continuare firească a proiectelor foto-documentare – pe Arcul Carpatic – privindu-i pe «Valahii din Moravia» (Cehia)/2023 și «Goralii din Sudul Poloniei»/2025, iar fără finațarea DRP București, aceste deplasări și documentări fotografice, nu ar fi fost posibile, iar rezultatul obținut se valorifică în circuitul științific, cultural și expozițional din România și Slovacia, Polonia, Cehia. Avem speranța că, acest demers, să sensibilizeze autoritățile din zona noastră (Munții Apuseni), cât de important este oieritul («trashumanța mică») de la tehnicile de preparare a produselor lactate la stână, până la meșteșugul confecționării hainelor (cojoace, sumane), arhitectura vernaculară a stânelor, medicina veterinară empirică și folclorul pastoral (muzica de fluier, tulnic sau cimpoi), toate acestea ca parte importantă a păstrării și valorificării patrimoniului cultural imaterial național, prin cooperare transfrontalieră”, a spus Gheorghe Petrila.

Proiectul din Slovacia vine după două demersuri similare: documentarea „Valahilor din Moravia”, realizată în Cehia în 2023, și cercetarea „Goralii din Sudul Poloniei”, desfășurată în 2025.
Potrivit lui Gheorghe Petrila, sprijinul financiar acordat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, la București, a făcut posibile deplasările și activitatea fotografică. Rezultatele sunt destinate circuitului științific, cultural și expozițional din România, Slovacia, Polonia și Cehia.

„Sperăm ca demersurile noastre fotografice din Arcul Carpatic – realizate până în prezent în Cehia, Polonia și Slovacia – să atragă atenția responsabililor culturali regionali, asupra importanței documentării, conservării și transmiterii tradițiilor pastorale din Munții Apuseni”, a mai adăugat Petrila.
El consideră că oieritul trebuie privit ca o parte importantă a patrimoniului cultural românesc, de la metodele de preparare a produselor lactate până la confecționarea cojoacelor și sumanelor.
În aceeași categorie intră arhitectura tradițională a stânelor, metodele empirice de îngrijire a animalelor și muzica pastorală interpretată la fluier, tulnic sau cimpoi. Toate aceste practici pot fi păstrate și promovate prin proiecte culturale și prin colaborări între comunități din țări diferite.

Asociația „Etno Foto Art” își propune să transforme rezultatele cercetării fotografice, într-un punct de plecare pentru noi colaborări între România și Slovacia, în domeniul tradițiilor pastorale și al fotografiei etnografice.

Pentru anul 2027, echipa are în plan publicarea unui album fotografic despre oamenii care păstrează tradiția oieritului în munții Slovaciei. Totodată, va pregăti o expoziție itinerantă dedicată goralilor și rutenilor, care va fi prezentată în România și Slovacia.
Inițiatorii proiectului speră că imaginile vor contribui la o mai bună cunoaștere a acestor comunități și vor deschide calea unor parteneriate culturale. Colecția poate deveni o resursă pentru cercetători, dar și o modalitate prin care publicul larg poate descoperi tradițiile și viața de zi cu zi a oamenilor din satele montane slovace.

Proiectul „Goralii din Slovacia: monografie fotografică” este finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în baza Contractului de finanțare nr. DRP/C/5/06.05.2026. Perioada de desfășurare este 1 iulie – 1 noiembrie 2026, iar valoarea finanțării este de 18.750 de lei.
Contribuția proprie a Asociației „Etno Foto Art” – pe lângă cele câteva mii de fotografii – a constat în achiziția unui aparat de traducere Vasco Translator V4 de la „Vasco Electronics Goralski Group S.K.A.” (redenumită recent „Vasco Electronics S.A.”), cu sediul în Cracovia, Polonia. Dispozitivul, în valoare de 1.711 lei, s-a dovedit foarte util în comunicarea directă cu oamenii din zonele izolate.”
Crina Dobocan

